ARAD. O sumă frunoasă de ani, vibrând în artă, aplauze şi vise implinite. Împlinirile prime au fost cele ale arădenilor ce şi-au construit un Palat al Culturii, au urmat aplauzele, şi din acel moment au vibrat şi vor vibra emoţiile artistice. Aşa ajungem în anul Centenarului, gândit în respect şi bucurie de locuitorii urbei. Picături sub sticlă, proiecte ce au trecut prin mâini truditoare. cărţi ce luminează şi mai ales MUZICĂ.
Primele buchete de flori le-am oferit în număr apostolic – 12 – celor ce au deschis FESTIVALUL „TOAMNA MUZICALĂ’ ARĂDEANĂ” ediţie dedicată celor 100 de ani de existenţă a Palatului Cultural Arad, prin prezentarea operei in concert „Rigoletto” de Giuseppe Verdi. Distribuţia….un omagiu adus muzicii prin prezenţe italiene, şi certitudini ale viitorului prin tinerii şi deosebiţii solişti români. Italienilor Valentino Salvini şi Fabio Buonocore – Rigoletto şi Ducele de Mantua, li s-au alăturat vocile generaţiei noi in cântul romănesc: Cristina Maria Oltean – Gilda, Măriuca Popa – Maddalena, Gelu Dobrea – Sparafucile, Diana Chirilă – Contesa de Ceprano, Bogdan Ilisie – Contele de Ceprano, David Buzgău – Marulo, Ioan Moţiu – Borsa Şi oare ce poate omagia mai mult trecutul decât un prezent sub mantia strălucitoare a talentului împlinit?
Printr-un mirif arc în timp, susţinut şi prin strălucirea ochilor publicului ce a ieşit fericit în noapte sub un splendid cer senin arădean, socotim viabilă prima cronică, cea a premierei operei, regăsită în coloanele Gazettei di Venezia: „asemenea operă nu poate fi judecată după o singură seară”!!!!
Fiecare personaj îşi are cercul său de intonaţii care crează caracterizări muzicale vii. De aici provine şi diversitatea formelor vocale din „Rigoletto”. Caracterul galant, de dans, al Ducelui – din introducere, cantabilitatea povestirii Gildei, dezvoltarea liberă sub formă de variatiuni a ariei din actul l, forma de monolog dramatic pe care sunt structurate cuvintele adresate de Rigoletto curtenilor. În concepţia verdiană orchestra vorbeşte şi plânge împreună cu soliştii, concept pe care muzicienii orchestrei simfonice a Filarmonicii de Stat Arad l-au împlinit cu succes, au susţinut dramatismul libretului cu o teatrală prezenţă muzicală.
Dirijorul concertului, cunoscut arădenilor şi prin bucuria cu care a montat „Elixirul dragostei” Donizetti în octombrie 2012 la Arad, maestrul Roberto Salvalaio, a condus ferm şi cu maximă precizie spre succes. Cu respectul cuvenit ne punem sincer intrebarea: am aplaudat frenetic muzica verdiană sau seara maestrului Salvalaio???!!!! Alăturăm acestor gânduri si aprecierile noastre laudative legate de prezenţa Corului Academic al Filarmonicii de Stat Arad şi a dirijorului acestei formaţii, maestrul Robert Daniel Rădoias.
Citiți principiile noastre de moderare aici!