Bunavestire

Iubitorul de oameni şi milostivul Dumnezeu, care pururea poartă grijă de neamul omenesc, S-a milostivit să trimită pe Unul-născut Fiul Său, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să ne izbăvească. Şi i-a încredinţat această taină numai unuia din slujitorii Săi, slăvitului Gavriil Arhanghelul. L-a trimis pe acesta, mai înainte cu nouă luni de Naşterea Fiului, la Sfânta Fecioară Maria, din Nazaret, curată fiind ea şi vrednică de slujirea aceasta. Fiind mai mult nedumerită, decât înspăimântată, Fecioara Maria se întreba în taină ce poate să însemneze cereasca salutare. Arhanghelul a înţeles-o şi a liniştit-o, zicând: „Nu te teme, Marie, că ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema, şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Luca 1, 30-33).

Dumnezeu cerea Preacuratei să primească a fi mamă a Celui mai mare binefăcător al lumii: Regelui Regilor, Împăratului Împăraţilor, lui Dumnezeu făcut om, Mântuitorului şi Viaţa lumii. Iar ea a zis: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Şi, răspunzând, îngerul i-a zis: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”. (Luca 1,34-37).

La auzul acestor încredinţări, Fecioara Maria primeşte să răspundă chemării lui Dumnezeu şi suspinelor lumii, zicând: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”. (Luca 1, 38).

Şi aceasta zicând Fecioara, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a zămislit, ca prunc omenesc, prin venirea Duhului Sfânt, în pântecele Preacuratei, iar îngerul s-a făcut nevăzut de dânsa. Aşa s-a început taina Cuvântului: Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului Se face, Dumnezeu S-a făcut om, ca pe om să-l mântuiască şi cu vrerea şi cu rânduiala Lui, şi pentru a noastră mântuire.