JA. Unul dintre subiectele „fierbinţi” ale acestei perioade este cel al descentralizării. În perioada în care aţi fost prefect, aţi avut un contact permanent şi nemijlocit cu instituţiile deconcentrate. Cum vedeţi dumneavoastră desfăşurarea acestui proces?
Călin Bibarţ. Ca un prim pas de pornire, descentralizarea este binevenită, chiar necesară. Mult mai bine pot fi gestionate problemele la nivel local, decât de la Bucureşti. Aici ştim mai bine situaţia şi, uneori, până să primim aprobări s-ar putea ca datele problemei să se schimbe. Deci, în ansamblu, descentralizarea este normală şi necesară.
JA. Din răspunsul dumneavoastră se deduce că există şi un „dar”, adică o nuanţare a subiectului…
C.B. Dacă în ansamblu descentralizarea este necesară, trebuie să vedem şi cum o facem. Modalitatea propusă de actuala guvernare, adică o descentralizare realizată prin asumarea răspunderii, are marele avantaj de a urgenta procesul, de a nu-l tărăgăna încă vreo doi ani, ca mai apoi, în plină desfăşurare, să vină alt guvern, cu o altă viziune şi să o luăm de la capăt. Dar, de asemenea, prin această urgentare există riscul ca descentralizarea efectivă să fie făcută din „pix”, aşa cum, din nefericire, am asistat la o reorganizare a Finanţelor tot din birouri, fără a analiza nevoile reale ale cetăţenilor. Aşa s-a ajuns la protestele din Nădlac şi Pecica, la faptul că şi acum, prin această reorganizare, oamenii sunt puşi pe drumuri. Chiar dacă se produce prin asumarea răspunderii Guvernului, descentralizarea trebuie să urmărească interesele oamenilor.
JA. Ce alte „ingrediente” mai sunt necesare pentru o descentralizare corectă şi eficientă?
C.B. Ar mai fi două aspecte foarte importante. În primul rând ca această descentralizare să nu fie făcută „la pachet”, ci să fie analizat fiecare minister în parte, fiecare instituţie deconcentrată.
Am lăsat la urmă un lucru esențial al acestui proces: finanţarea. Dacă se va face o descentralizare neînsoţită de finanţarea adecvată, atunci deja se poate vorbi de un eşec. În perioada în care am fost prefect, am avut un contact permanent cu instituţiile deconcentrate şi ştiu cu ce probleme s-au confruntat, în special din lipsă de fonduri.
Dacă Guvernul se debarasează de instituţiile deconcentrate şi le transferă administraţiilor locale fără a le oferi şi finanţarea aferentă, atunci vom avea o mare problemă. Administraţiile locale, în marea lor majoritate, abia reuşesc să îşi gestioneze actuala activitate. Dar, chiar şi cele cu buget mai mare, cum ar fi consiliile judeţene sau primăriile de municipii vor avea astfel rolul de a finanţa proaspetele instituţii primite de la Guvern. Automat, banii, în loc să meargă în investiţii, vor merge preponderent pentru a asigura funcţionarea aparatului propriu. De aceea, este vital ca întregul proces de descentralizare să pornească de la acest aspect: asigurarea finanţării. Abia atunci se poate vorbi de modalitatea realizării, fie prin răspundere guvernamentală, fie prin legi separate aferente fiecărui sector, fie printr-un pachet de legi.
Mă tem, însă, că se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat de 23 ani, indiferent de guvernări. Astfel, veți constata o încercare a fiecărui minister de a se opune descentralizării, aducând tot felul de argumente prin care descentralizarea trebuie făcută, dar nu cu instituțiile din subordinea sa. Vă dau un exemplu, deși din 1990, prin legea prefecturilor se prevede că miniștrii pot delega o parte din atribuții reprezentanților Guvernului în teritoriu-prefecților, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
Citiți principiile noastre de moderare aici!