• „Splendoare” de Margaret Mazzantini

Este un roman despre adolescenţa zbuciumată a doi băieţi, două caractere în care se împletesc nelinişte interioară şi capriciu, tenacitate şi aplecare spre carnal. După copilăria petrecută alături, Guido şi Costantino sunt purtaţi de viaţă pe drumuri separate. În ciuda despărţirii, legătura tensionată dintre ei creşte în intensitate şi, odată cu maturizarea tinerilor, se dezvoltă în dragoste homosexuală. Separarea nu le împiedică destinele să semene, traseele celor doi urmând fire comparabile până în clipa reîntâlnirii. Harta iubirii lor ajunge să descrie atât o Romă impregnată de mitologie, cât şi o Londră extravagantă, oraş în care cuplul îşi poate pierde urma.

• „Balada tristei cafenele” de Carson McCullers

În „Balada tristei cafenele” se adună poveşti despre înfrângere şi durere înăbuşită: iubiri pierdute, pasiuni care s-au stins sau nici n-au apucat bine să se nască, răzbunări care dau greş. Imbibate de marea melancolie a Sudului american (chiar dacă nu se petrec toate acolo), povestirile se alcătuiesc polifonic, ca o muzică a tristeţilor de oameni învinşi de viaţă ori de dragoste: o adolescentă nu ştie dacă mai vrea sau nu să fie toată viaţa pianistă; un barbat îşi priveşte soţia ratăcindu-şi amintirile în alcool; o femeie sălbatică şi singuratică se îndrăgosteşte fulgerător şi biata ei dragoste e nefericită…