„Unrat urca din nou, în grabă, uliţa liniştită, căci îi venise o idee a cărei temeinicie voia s-o verifice imediat, dar imediat. Printr-o intuiţie bruscă, înţelesese că Rosa Frohlich nu putea fi decât dansatoarea desculţă despre care se vorbea acum atât de mult. Urma să sosească şi să-şi arate talentele în sala Societăţii pentru cultivarea simţului obştesc. Unrat îşi amintea limpede că profesorul Wittkopp, unul din membrii Societăţii, vorbise despre acest spectacol…”
• „Doar Dumnezeu şi noi” de Michael Folco
În 1663, la poarta mănăstirii Aveyron este găsit un prunc cu nasul tăiat. Până la vârsta adolescenţei (când îi era permis să se călugărească), preotul mănăstirii îl încredinţează familiei Coutouly, care îl creşte pe micuţul Iustinian ca pe propriul fiu. Iustinian se dovedeşte un adolescent politicos şi ager la minte. Însă refuză cu orice chip să devină călugăr – ceea ce îi complică încă o dată viaţa. Din aventură în aventură, se trezeşte condamnat pe nedrept la douăzeci de ani de galere. Dar există totuşi o cale de scăpare… Cum baronia de Bellerocaille a rămas fără călău, temnicerul îi ofertă, în schimbul graţierii, rolul de călău oficial…
Citiți principiile noastre de moderare aici!