• „Stârpiţi răul de la rădăcină, împuşcaţi copiii” de Kenzaburō Ōe
Romanul povesteşte experienţa din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a unui grup de băieţi orfani, evacuaţi din şcoala de corecţie şi rătăcind în căutarea unui adăpost. După trei săptămîni, ei reuşesc să ajungă într-un sat de munte şi sunt daţi în grija sătenilor, care-i tratează cu neîncredere şi-i păzesc cu arma în mână. Lucrurile se agravează odată cu izbucnirea unei molime: locuitorii intră în panică şi părăsesc satul, izolându-l din exterior. Rămaşi singuri, băieţii supravieţuiesc furând din proviziile lăsate în urmă de ţărani şi organizându-se precum adulţii printre care au trăit. După întoarcerea localnicilor, viaţa li se complică însă, iar supravieţuirea nu li se mai pare uşoară…
• „Oamenii eternităţii nu se tem niciodată” de Shani Boianjiu
Cartea are în centrul atenției trei prietene adolescente israeliene, Yael, Avisag și Lea, dintr-un sat prăfuit de lângă granița cu Libanul, care își îndeplinesc serviciul militar într-o atmosferă ce pendulează între plictis și teroare. Toate trei așteaptă în praful graniței să se întâmple ceva, prinse mereu în clipa intensă de dinaintea izbucnirii unei nenorociri. Tonul romanului îmbină umorul sardonic cu patosul, creând un stil cu totul personal, undeva între sarcasmul lui Etgar Keret și talentul epic al lui David Grossman.
Citiți principiile noastre de moderare aici!