• „Femeia de hârtie” de Rabih Alameddine
Ajunsă la șaptezeci și doi de ani, Aaliya, o femeie care nu se simte necesară nimănui, povestește despre sine și despre cei apropiați. Divorțată, fără copii, având drept Dumnezeu scriitori și opere faimoase, femeia a lucrat o viață ca librar și de aproape cinci decenii traduce în fiecare an, în arabă, una dintre cărțile care au captivat-o. Munca sa nu este destinată altor ochi, căci Aaliya doar creează și depozitează: traducerile sunt îngropate în cutii și păstrate în apartament. Lucrurile se schimbă însă când un dezastru neașteptat amenintă să distrugă tot ceea ce Aaliya a creat în lunga-i viață.
• „Vreme ciudată la Tokio” de Hiromi Kawakami
Tsukiko are 38 de ani, lucrează într-un birou, trăiește singură și îi place să frecventeze un bar și să bea sake. Într-o zi, întâmplarea face să reîntâlnească un fost profesor de liceu, un venerabil dascăl de literatură căruia, pentru că nu-și aduce aminte cum îl cheamă, îi spune sensei. Acesta este cu treizeci de ani mai în vârstă, pensionar și văduv. Legătura lor – căreia Hiromi Kawakami îi dă ritmul lent al trecerii anotimpurilor – se conturează discret, iar sensei și fosta lui elevă se întâlnesc tot mai des, se bucură împreună de mâncare și de sake, depind tot mai mult unul de celălalt.
Citiți principiile noastre de moderare aici!