Întrunirea a avut ca temă cinstirea sfintei Cruci, iar referatul principal a fost susţinut de către preotul gazdă, părintele Ioan Suba. Au participat la întâlnire preoţii: protopop Beni Ioja, parohia Sebiş I, Traian Luştrea, parohia Bârsa, Marius Ioan Leucuţa, parohia Sălăjeni, Flavius Suciu, parohia Rănuşa, Ioan Iercoşan, parohia Aldeşti, Avram Matcău, parohia Slatina de Criş, Mercea Cătalin Rus, parohia Prăjeşti, Florin Bătrân, parohia Dezna, Romică Confideratu, parohia Igneşti, Viorel Albiş, parohia Susani, Valentin Herbei parohia Buhani şi Ioan Suba, parohia Moneasa.
Între ideile aprofundate de către participanţi se înscrie şi realitatea că într-un context secularizat, în care omul este distras de la reperele credinţei lui, oferindu-i-se tot felul de surogate sau chiar vidul spiritual, pentru credinciosul aurentic. Sfânta Cruce este altarul pe care s-a adus jertfa cea adevărată pentru oamenii din toate timpurile. Iisus Hristos a fost şi jertfa adevărată şi preotul care a adus-o, câstigând prin ea mântuirea noastră, dupã cum ne adevereste Sfânta Scriptură: „Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta; El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.” (Evrei 9, 11-12).
În dialogul avut s-a subliniat faptul că omul credincios vede şi cinsteşte în Sfânta Cruce deopotrivă: jertfa Fiului lui Dumnezeu, “Care s-a făcut om pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire…”; lemnul crucii pe care s-a răstignit Domnul, deci altarul Său de jertfă; semnul crucii, ca semn al “Fiului Omului” şi al creştinului în acelaşi timp, cu care însemnându-ne ca şi cu o pecete, arătam participarea noastră la jertfa sfinţitoare a lui Hristos.
Părintele referent a evidenţiat şi aceea că Crucea cuprinde întreg orizontul vieţii noastre, este semnul prin definiţie al creştinului drept-credincios şi aceasta pentru că e semnul iubirii. Astfel, în chipul crucii preotul binecuvintează credincioşii, începe săvrşirea Sfintelor Taine, sfinţeşte darurile aduse la altar, sfinţeşte apa, holdele, zidirea toată. Crucea stă pe sfântul altar, ea însăşi fiind altar precum şi deasupra sfintelor locaşuri, cele mai multe fiind zidite în forma ei. Crucea împodobeşte sfintele vase, odăjdiile, cărţile de cult; este ridicată la unele raspântii de drumuri; se aşează la căpătâiul celor adormiţi întru nădejdea învierii şi a vieţii de veci.
Membrii Cercului au convenit ca temeiurile cinstirii Sfintei Cruci să constituie subiecte distincte pentru catehezele duminicale şi pentru cuvântările ocazionale, în special la înmormântări, în vederea cunoaşterii adevăratei învăţături de către credincioşi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!