Sunt vremuri grele pentru Spitalul de recuperare neuromotorie „Dr. Corneliu Bârsan”, de la Dezna. Acum, mai mult ca niciodată. Spunem asta pentru că, începând de marţi, 9 iunie 2015, spitalul a rămas fără manager! Persoana care a deţinut această funcţie până în prezent, ec. Otilia Samica Domocoş, şi-a înaintat demisia în cursul săptămânii trecute, iar Ministerul Sănătăţii i-a aprobat-o la începutul acestei săptămâni. Fără să numească un alt interimar. Gestionarea activităţii spitalului se află acum, în mâinile celor doi adjuncţi: dr. Adriana Nelyi Gaiţă (director medical interimar) şi ec. Gheorghina Jidoi (director financiar-contabil).
Dar ce se întâmplă la spitalul din Dezna? Am încercat să aflăm de la managerul demisionar. Fără succes: Otilia Samica Domocoş ne-a spus că nu vrea să facă nicio declaraţie despre situaţia de la spital. În ceea ce priveşte decizia sa de a renunţa la funcţie, a precizat că la baza ei au stat „motive de natură personală”. Cu siguranţă, însă, e mai mult de atât. Potrivit unor surse, spitalul clocoteşte. Iar starea aceasta tensională s-a acumulat în timp, picătură cu picătură, pe fondul interimatelor de la nivelul conducerii unităţii. Incertitudinile au început în noiembrie 2013, când fostului manager, ing. Camelia Malea, i-au expirat cele două mandate de câte trei ani în fruntea spitalului. De aici încolo, s-a lăsat teren liber jocurilor politice. Postul de manager i-a fost atribuit, pe o perioadă interimară de şase luni, tânărului Cristian Urzică – un liberal activ în organizaţia PNL Ineu. Dar şederea sa în fotoliul de manager s-a terminat odată cu destrămarea USL. În primăvara anului 2014, odată cu ieşirea liberalilor de la guvernare, a ieşit şi Cristian Urzică din schema de conducere a Spitalului de la Dezna. Aflat în subordinea directă a Ministerului Sănătăţii, spitalul s-a ales cu un manager agreat de pesedişti: ec. Otilia Samica Domocoş. Din păcate, ea nu a reuşit să aducă liniştea în spital. Iar lucrurile au evoluat în asemenea manieră încât nu au mai putut fi ţinute sub control.
Situaţii fără ieşire
Din cauza personalului insuficient, conducerea spitalului a instaurat un nou program de lucru: de la două ture la una singură, de opt ore. Un orar care i-a nemulţumit în egală măsură pe angajaţi (care, astfel, au pierdut nişte sporuri salariale) şi pe pacienţi (cărora li s-a aglomerat programul de recuperare medicală, având de făcut acelaşi număr de proceduri într-o perioadă mai scurtă de timp).
O altă problemă căreia nu i s-a găsit rezolvare are legătură cu asigurarea gărzilor medicale. Aceasta a devenit obligatorie şi pentru spitalele cu mai puţin de 90 de paturi, cum e cazul celui din Dezna. Dar cine să facă de gardă în condiţiile în care spitalul are doar doi medici? Au făcut, o perioadă de timp, numai ei, dar nu au mai rezistat. Soluţia putea veni prin cooptarea unor medici de familie din zonă, însă aceştia au refuzat în favoarea Centrului de permanenţă medicală de la Moneasa.
Acestea sunt doar două din problemele majore cu care se confruntă Spitalul de recuperare neuromotorie „Dr.Corneliu Bârsan”, de la Dezna. Autorităţile locale le cunosc, însă nu au putere de decizie în acest caz. Aşa cum aminteam, spitalul – nu unul oarecare, ci spital de interes naţional – se află în subordinea directă a Ministerului Sănătăţii. Doar de la acest nivel se pot lua decizii pentru ca lucrurile să reintre în normal la Dezna. Desigur, cu condiţia să se dorească aşa ceva…
Se pregăteşte un puci?
Sunt voci care susţin că starea tensionată de la Spitalul din Dezna este întreţinută cu bună ştiinţă. Şi ar beneficia de girul celor de la minister. Totul, pentru a demonstra că spitalul nu mai reuşeşte nicicum să se descurce, să funcţioneze în parametri normali, să supravieţuiască… Cu alte cuvinte, nu şi-ar mai justifica existenţa. Şi atunci, va fi clar, trebuie să-şi schimbe destinaţia. Se vorbeşte că cineva – persoană importantă – e chiar pregătit să se ocupe de preluarea obiectivului medical şi de reconversia acestuia.
E o posibilitate greu de acceptat în condiţiile în care vorbim de un „spital de interes naţional”. Dar… nu iese fum dacă nu este foc. În plus, e o variantă pe care trebuie să o luăm în calcul pentru că… trăim în România şi experienţa ne-a demonstrat că chiar şi ceea ce pare imposibil are toate şanele ca, la un moment dat, să devină posibil.
Prestigiu… ignorat
A ucide Spitalul Dezna ar fi o pată extrem de ruşinoasă pentru sistemul medical arădean. Spitalul fondat de dr. Corneliu Bârsan are în spate o istorie de peste 33 de ani. A fost inaugurat la 4 decembrie 1981, cu scopul de a apăra viaţa unor copii şi adolescenţi suferinzi de afecţiuni năpraznice, neuropsihomotorii – atât din judeţ, cât şi din ţară şi, mai apoi, şi din alte state ale Europei. Chiar dacă puterile medicale sunt limitate, iar vindecarea nu este întotdeauna posibilă, personalul Spitalului de la Dezna a încercat de-a lungul anilor măcar să uşureze suferinţa bolnavilor, să aducă zâmbete pe chipurile lor schimonosite de durere. Nenumăraţi pacienţi cu probleme locomotorii şi-au găsit alinarea în acest spital pentru că echipa medicală pe care a format-o aici dr. Bârsan ştie să asculte şi să înţeleagă suferinţele oamenilor. Răbdarea, dăruirea şi profesionalismul colectivului medical s-au păstrat în timp, iar rezultatele muncii depuse zi de zi au făcut ca spitalul să se impună în domeniul recuperării medicale, să-şi câştige şi să-şi menţină prestigiul binemeritat.
Programări cu şapte luni înainte
Principalul obiect de activitate al Spitalului Dezna îl constituie stabilirea diagnosticului funcţional şi aplicarea procedurilor de recuperare la bolnavii cu deficienţe neuromotorii şi de locomoţie. Se oferă următoarele servicii medicale: terapie fizicală/fizioterapie, stimulare electrică funcţională, hidroterapie, terapie ocupaţională. Spitalul are 75 de paturi pentru pacienţi (din care 5 pentru copii) şi 15 pentru însoţitori. Aici vin bolnavi din întreaga ţară, iar solicitările sunt atât de numeroase încât programările se fac cu cel puţin jumătate de an înainte.
Citiți principiile noastre de moderare aici!