Îndrăgitul dirijor Cristian George Neagu propune joi seara, de la ora 19.00 în sala mare de concerte a Filarmonicii de Stat, un eveniment dedicat în întregime marelui compozitor: Medalion Ceaikovski. Din program vor face parte trei dintre cele mai cunoscute lucrări ale romantismului, Suita de balet Frumoasa din pădurea adormită,Uvertura – Fantezie Romeo şi Julieta şi Suita de balet Spărgătorul de nuci, toate trei purtând semnătura creatorului înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevsky din Sankt Petersburg.
Prezentat în premieră la 15 ianuarie 1890, la Teatrul Maryinsky din Sankt Petersburg, Frumoasa din pădurea adormită şi-a câştigat cu rapiditate adepţii şi a influentat la modul absolut carierele celor mai mari nume ale artei coregrafice. Suita Frumoasa din Pădurea adormită este o selecţie a celor mai de efect momente ale baletului, publicată postum sub îndrumarea pianistului şi dirijorului Aleksandr Ziloti. Neîmplinită decât după moartea compozitorului, versiunea orchestrală este cunoscută astăzi publicului şi specialiştilor sub numărul de op.66a. Lipsită de rigiditate, structura opusului este capabilă să îşi schimbe configuraţia în funcţie de opţiunilor interpreţilor.
Uvertura – fantezie Romeo şi Julieta a fost proiectată de Piotr Ilici Ceaikovski în 1869 şi prezentată în primă audiţie la Moscova, la 4 martie1879 sub bagheta lui Nikolai Rubinstein.
Eforturile de a rămâne împreună a tinerilor îndrăgostiţi şi ostilitatea fanatică medievală dintre generaţii au avut o forţă de atracţie deosebită asupra compozitorului, care preocupat de desăvârşirea în plan muzical a ideilor tragediei revine de două ori ( în 1870 şi în 1880) asupra lucrării. Muzica nu urmăreşte punctual planul lui Shakespeare, ci redă conflictul dramatic prin intermediul formei simfonice.
Însărcinat de Opera Imperială să scrie un balet după Spărgătorul de nuci şi Regele Şoarece de E.T.A. Hoffmann, Ceaikovski manifestă un interes limitat faţă de subiect însă va ajunge în scurt timp să împlinească una dintre cele mai îndrăgite capodopere ale muzicii clasice.
În 1892 va scrie Spărgătorul de nuci în versiunile cunoscute: spectacol de balet, suită pentru orchestră şi extras de pian. Suita va fi aceea care va scoate în evidenţă natura rapsodică a baletului, prin selecţia care leagă numerele lui favorite. Ea anticipă dansurile caracteristice printr-o uvertură miniaturală şi le încheie odată cu Valsul florilor.
Favorită permanentă a teatrelor şi sălilor de concert – readusă pe scena de balet sau în formatul simfonic de obicei în perioada sărbătorilor de iarnă, partitura dezvăluie virtuozitatea şi imaginaţia orchestrală ieşită din comun a lui Ceaikovski. La aceasta se adaugă melodiile de o frumuseţe absolută, construcţiile armonice fără egal şi cuplajele de timbre nemaiîntâlnite.
Suita este una dintre cele mai extraordinare lucrări ale tuturor timpurilor, iar baletul, unul dintre cele mai populare create vreodată. Muzica lui Ceaikovski confirmă cea mai plauzibilă versiune a poveştii de Crăciun dovedind incontestabila superioritate a partiturii faţă de suportul scris, semnat de Hoffmann.
V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!