A dori mult să te prezinţi publicului cu o bogată expoziţie de artă plastică – şaizeci de lucrări, toate de inspiraţie floricolă – este marca unui artist care se respectă, îşi iubeşte profesia, şi, egal, îşi stimează publicul.
Formată sub mâna aspră a soţului, dna Flory Takacs a depăşit de destul timp faza şcolarităţii, orientându-se ferm spre pictura floricolă, în alte ţări direcţie artistică majoră, cu norme, exigenţe şi substanţă proprie. Ceea ce reuşeşte artista noastră este o revărsare de culori în construcţii plastice echilibrate însă diverse, la nivel superior realizând o vie şi interesantă unitate expoziţională.
Un colţ de atelier, de recunoscut după un şevalet cu un tablou în lucru, cu pereţi ornaţi cu alte lucrări, este efectiv invadat de flori; superb rafinament, nici o lucrare nu-i de inspiraţie floricolă. Într-o altă lucrare din expoziţie o fereastră de locuinţă este supusă agresiunii florilor, geamul însă rămâne limpede fără să prezinte însă altceva. Un scaun alb este supus şi el acestei invazii. Alteori artista surâde amuzată pictând o pălărie albă, de damă, pe un scaun, totul înconjurat de flori. Se insinuiază în colţuri de curte sau în spaţii deschise, culorile florilor dictează luminii, omului, se impun cu o paradoxală autoritate. Răspunzând acestui spirit dominator artista îşi adaptează tuşa, pensula se dezlănţuie aici sau dincolo în orizontale ample, individualizarea fiecărui fir este abandonată.
Un filosof a spus odată că viaţa este o anomalie a materiei moarte. După artista noastră floarea este expresia concentrată a vieţii năzuind să triumfe. În faţa acestui spirit ofensiv pictoriţa este mişcată de un fel de nelinişte intelectuală ca în faţa semnelor unui pericol. În realitate este doar cazul unui creator autentic confruntat cu veleităţile de autonomie ale propriei creaţii. Inconfortul interior este vădit – mărturia creatorului care nu descifrează exact căile de urmat în viitor.
De la extrema delicateţe a unor buchete de flori la această senzaţie de forţă generalizată, artista manifestă o capacitate deosebită de organizare a spaţiului plastic, fiecare lucrare etalează fantezia cea mai deplină. În ciuda temei generale restrictive, artista nu se economiseşte ci doreşte să susţină tensiunea cu toate mijloacele oferite de genul abordat.
„Este evidentă aspiraţia de a arăta într-un tot închegat, convingerile sale artistice” (Dan Lăzărescu)
JA-D.L.
Citiți principiile noastre de moderare aici!