JURNAL ARĂDEAN: Dle Vasile Dan, nu doar lumea politică românească e tulburată astăzi de corupţie, trădări, „alianţe monstruoase”, ci şi cea care părea ferită de cutremurele tectonice ale societăţii: cea culturală, cea literară. Dacă e adevărată premisa aceasta, cum se simte Filiala din Arad a USR în acest context?
VASILE DAN. Într-adevăr, trei evenimente, toate de început de an, au pus la grea încercare structura, chiar raţiunea de a fi a Uniunii Scriitorilor din România. Ea este, alături de Academia Română, una dintre instituţiile, foarte puţine, venerabile ale culturii noastre, continuatoarea Societăţii Scriitorilor Români (din 1908, cu 47 de membri fondatori, primul preşedinte, Mihail Sadoveanu). Cum suntem o cultură literaturo-centristă, putem spune că toate valorile, de peste 100 de ani, la care ne închinăm sau nu, din dicţionare vechi sau noi, din istorii literare, de autor sau colective, din mari cărţi de critică literară, din antologii vestite dau argumente puternice despre necesitatea existenţei ei. Ea, USR, nu doar protejează elita literară românească, dar îi şi oferă un spaţiu de igienizare valorică. Aici e buba! „Valorile” gri sau mai cenuşii (să recunoaştem, şi ele foarte importante, munţii nu cresc direct din câmpie) sunt şi între scriitori, ca în orice instituţie, majoritatea. Iar ele, „excepţiile” nu sunt doar admirate (postum!), ci şi pizmuite (antum!). Nici în cercul strâmt al scriitorilor arădeni lucrurile nu stau altfel. Cele trei evenimente de la începutul anului, care au pornit furtuna intelectuală sunt: acordarea premiului naţional de literatură „Mihai Eminescu”, în 15 ianuarie, lui Gabriel Chifu (poet, director executiv al „României literare” şi vicepreşedinte al USR), problema oportunităţii sau nu a legii timbrului literar (cultural) şi acţiunea unui grup dizident de autori din USR şi din afara ei (cei mai mulţi) pentru „reforma USR”.
Să le luăm pe rând.
VASILE DAN: Acordarea premiului Mihai Eminescu nu a fost cauza, ci doar pretextul unui scandal literar. Gabriel Chifu, i se părea unui grup de 30 de contestatari, relativ tineri, nemembri (cu două-trei excepţii) ai USR, ar fi fost impus injust de şeful său direct (atât de la revistă cât şi de la Uniune), criticul literar Nicolae Manolescu, în faţa celorlalţi şase contracandidaţi. La publicarea procesului verbal al juriului în „România literară”, s-a văzut însă că nu era adevărat. Texte veninoase, cel puţin ireverenţiose, calomnioase s-au abătut asupra autorului recentei „Istorii a literaturii române pe înţelesul celor care citesc” şi în care, întâmplător, nici unul dintre contestatari nu era inclus. Problema unui timbru, nu doar literar, ci cultural (la orice eveniment sub acest nume), timbru practicat în interbelic, i-a iritat, în special, pe editori (proprietari de editură). Valoarea timbrului propus era de 1 leu. Cu 1 leu nu se poate cumpăra azi nimic. De ce-i irita atunci pe editori? Mai ales că leul era plătit de cititori. Simplu. Pentru că aplicarea lui pe o carte scoate la lumină tirajul îndeobşte ascuns de editori. Proprietarii de edituri au trecere la comisia de buget-finanţe din Camera deputaţilor, nu scriitorii. Aşa că se pare că legea timbrului a căzut eroic. În ceea ce priveşte „reforma” din USR, aici avem o problemă exclusiv statutară. Ea poate fi tranşată de scriitorii înşişi în structurile lor existente, şi nu pe la colţuri. Adică în filiale, la Consiliul USR, la Comitetul Director. În fapt ideea „reformei” ascunde o luptă nervoasă pentru putere şi în cadrul USR. Mulţi scriitori tineri, unii neîndoielenic talentaţi, nu intră în USR. Dar o vor! E un paradox aici, un oximoron. Vor ceva ce resping. O parte dintre cei care contestă sunt poeţi, prozatori, eseişti arădeni, nu tocmai tineri ei înşişi deja. Unii cu cărţi excelente, toate premiate de USR, filiala Arad. Publicaţi în „Arca”. Se pare însă că asta nu le ajunge. Dacă vor mai multă putere (că recunoaştere valorică, slavă domnului, o au) nu au decât o singură cale: să intre în USR. Ori să continue, ca până acum, cursa pe cont propriu. Amândouă opţiunile sunt deschise. Numai ei singuri pot alege.
Vă mulţumim!
„ În fapt ideea «reformei» ascunde o luptă nervoasă pentru putere şi în cadrul USR”
Citiți principiile noastre de moderare aici!