Pe lângă valoarea lor ornamentală, aşadar un rol peisagistic, mai au şi alte roluri: de interes silvic (în perdele de protecţie), de protecţie a malurilor de ape curgătoare sau interes industrial (materie primă pentru plăci din aşchii, furnire, chibrituri etc.), caz în care lemnul se obţine din culturi silvice speciale (plantaţii).
În ţara noastră sunt cunoscute patru specii indigene de plop, cu denumirile: alb, negru, tremurător şi cenuşiu (rar răspândit). Dintre acestea, plopul alb şi plopul negru cresc împreună cu sălciile în luncile râurilor. În fiecare an, prin luna mai, seminţele mici, uşoare şi păroase ies din fruct, plutesc în aer şi se depun sub formă de „vată de plop”, producând la ştrand câteva zile de disconfort – minor însă comparativ cu rolul plopului de fixare a malurilor. Viaţa plopilor este adeseori limitată din lipsa unor cunoştinţe minime în acest domeniu. Astfel, când se dă foc ierbii uscate pe taluzul şanţurilor de la drumuri, flăcările cuprind şi partea de scoarţă de la baza tulpinii şi deci vasele liberiene care transportă seva elaborată la rădăcină sunt întrerupte; în loc să se răzuiască stratul vegetal din jurul plopului pe o rază corespunzătoare, se preferă simplificarea lucrării.
În ceea ce priveşte vârsta plopilor (alb şi negru), se poate discuta de o vârstă tehnologică (30 de ani), de vârtsa de tăiere, când plopii au rol de protecţie a malurilor (50-100 de ani) şi de longevitatea fiziologică (200-300 de ani). Pentru evitarea erorilor, în cazul plopilor din lunci, ar fi necesar ca prima dată să se obţină un acord de la Protecţia Apelor, de la primării (acestea urmăresc riscul de inundaţii) şi numai după aceea să se solicite aviz de la ITRSV, respectiv autorizaţie de exploatare de la ocolul silvic din zonă.
ING. POPOVICI TRAIAN,
ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!