Conceptul de transdisciplinaritate, deşi nu e un concept nou, este un deziderat al educaţiei copilului încă din grădiniţă, căci pregătirea copilului pentru viaţă şi societate începe de la cea mai mică vârstă. Disciplinaritatea presupune pregătirea secvenţială, pe domenii diferite care însă în cadrul pluri – şi a inter – disciplinarităţii îşi găsesc punţi comune. Transdisciplinaritatea, pe de altă parte, înseamnă a-i oferi copilului o viziune de ansamblu (nu una trunchiată), a-l ajuta să găsească punţile de legătură între domenii şi a avea astfel o viziune dincolo de disciplină, de cunoştinţele asimilate, pentru a ajunge la cunoaştere, la viziunea totalizatoare asupra vieţii. Căci, aşa cum remarca Basarab Nicolescu, în cazul cunoaşterii de tip transdisciplinar, vorbim de o cunoaştere in vivo, care presupune: a-l pune pe copil în situaţia din care el însuşi învaţă; a-l determina să fie creativ, interogativ, reflexiv; a-l ajuta să găsească el însuşi răspunsuri etc.
Având în vedere darurile naturale ale copilului – imaginaţia, setea de cunoaştere, bucuria jocului, tendinţa naturală de a socializa şi a interacţiona -, calităţi valorificate cel mai bine în cadrul pedagogiei Montessori, la grădiniţa „Vanda Montessori” din Arad, Octavian Pirvu şi ceilalţi educatori ai grădiniţei, alături de prof. Camelia Circa – Chirilă de la Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, au lansat seria unor activităţi de tip transdisciplinar. Tematica primei întâlniri a fost „De la păpuşile cu aţe la actorii de pe scena vieţii”, realizată în cadrul activităţii extracurriculare dedicate teatrului de păpuşi şi artei actorului.
V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!