Au fost invitati pentru sustinerea prelegerilor reputati istorici de la Universitatea
Babes-Bolyai si de la universitatile din Arad. Între cei prezenti la Arad
s-a aflat si prof. univ. dr. Liviu Maior, specialist în istoria moderna
a României, autor a zeci de volume care privesc mai ales istoria Transilvaniei.
Dar domnia sa a facut si politica la nivel înalt, dupa 1990 fiind senator
al României, ministru al învatamântului si, dupa 2000, ambasador
în Canada. Iata de ce nu am scapat prilejul de a purta o discutie despre
istorie si politica cu profesorul Maior.
Viol al muzei istoriei
– Domnule profesor haideti sa vorbim despre istorie si politica. Asta pentru
ca dumneavoastra sunteti un reputat istoric, un politician cu experienta dar
si pentru ca istoria este des folosita ca arma politica.
– De la bun început vreau sa va spun ca în calitate de senator
am vazut ca de multe ori istoria era adusa ca argument pentru diferite legi
si hotarâri, emitându-se cu acel prilej certitudini despre diferite
evenimente din istoria României de catre politicieni, înainte ca
profesionistii sa-si spuna cuvântul. Exista, prin urmare, un amestec al
politicului în istorie. Este un adevarat viol al muzei istoriei de catre
politicieni. Acest fapt este extrem de periculos pentru ca politicianul fiind
permanent prezent în mass-media are mare impact la omul simplu care poate
sa dea crezare unor opinii înafara adevarului istoric. Îmi amintesc
ca la un moment dat am intervenit în Senat si le-am cerut colegilor sa
nu mai uzeze de istoria nationala în dezbaterile politice pentru ca fiind
istoric nu le pot acorda decât note mici. Am si iesit odata la tribuna,
era prin 1998, si am precizat ca „astazi este 15 mai” iar presedintele
de sedinta a întrebat: „si ce daca-i 15 mai”. Atunci le-am
vorbit la toti despre importanta zilei de 15 mai în istoria românilor.
– Se apeleaza la istorie fara ca aceasta sa fie cunoscuta…
– Acum asistam la un moment aparte. Puterea politica întotdeauna a încercat
sa controleze trecutul. Daca o luam istoriceste, indiferent de tipul regimului,
ca a fost dictatura sau democratie, fiecare a încercat sa controleze trecutul
adversarilor. Trecut care se gaseste cel mai adesea în arhive. Iata de
ce exista o mare batalie pentru arhive. De acolo vin Legea Lustratiei, Legea
deconspirarii Securitatii si asa mai departe. Este si asta o modalitate de a-ti
elimina adversarul politic, folosindu-te de trecutul lui.
Mentalitate de galerie
– Acest atât de des apel la argumentul istoric nu cumva ne poate
trage înapoi… în istorie ?
– Sigur, exista si pericolul acesta. Nu vedeti ca în România, cel
putin de câteva luni încoace, asistam la o discutie continua legata
de trecutul politicienilor iar problemele mari au trecut în subsidiar.
Dezbaterile acestea paraziteaza viata noastra politica. Lipseste în aceasta
campanie un lucru fundamental: ce gândeste poporul român în
treaba asta. Poporul român nu conteaza pentru politicienii care s-au încaierat
pe dosare. Ai o televiziune sau echipa de fotbal si astfel poti sa ajungi din
informator un mare patriot. Se creeaza o mentalitate de galerie pe stadion.
Am sentimentul ca fibra acestei natiuni este tot mai mult afectata de astfel
de atitudini. Aici se vede si deficitul de constiinta istorica.
– Ati lucrat ca expert la elaborarea Proiectului de Constitutie Europeana.
În acel proiect ce rol îi este rezervat statului national?
– Uniunea Europeana, conform proiectului, trebuie sa fie o uniune de natiuni
libere. Exista, desigur, tot felul de speculatii. Euroscepticii încearca
sa acrediteze ideea disparitiei specificului national din aceasta structura.
Nu este adevarat. Desigur este clar ca o parte din suveranitate sau din atributele
acesteia se cedeaza asa cum s-a întâmplat odata cu intrarea în
NATO cu atributul apararii nationale. Vor fi însa si exceptii si aceste
privesc mai ales cultura si educatia.
– Se poate spune ca ardelenii sunt favorizati în tranzitia spre
Uniunea Europeana datorita prezentei lor multa vreme într-un stat mare,
central european?
– Nu as zice ca ne ajuta prea mult. Se poate spune totusi ca am învatat
sa coabitam unii cu altii. Noi am fost întotdeauna europeni si am avut
si o constiinta a acestei apartenente.
A consemnat
Ioan Tuleu
Trimite articolul
XDUMINICA , pe 12 iunie, Rusia îsi sarbatoreste Ziua Nationala. Declaratia de Suveranitate a fost adoptata în iunie 1990, pe când Rusia era înca o republica din ponenta URSS. Documentul a pavat calea catre o Rusie moderna, puternica, democratica si reprezinta o piatra de hotar în istoria acestui stat. Acest lucru este chiar Ziua Rusiei Noi. Cu saisprezece ani în urmă, poporul rus, prin Parlament, a făcut o alegere istorică în favoarea libertăţii. Această decizie nu a fost luată pentru ca asa a impus Occidentul sau fiindca fosta URSS a pierdut “razboiul rece ” . Această alegere a fost făcută de dragul Rusiei în sine, de dragul viitorului său si pentru cinstirea trecutului sau istoric glorios . De aceea, prioritatea necondiţionată a dezvoltării naţionale a statului rus, a fost si ramane crearea unui stat liber şi democratic capabil să asigure pentru fiecare cetăţean al sau, drepturile şi libertăţile fundamentale. Desigur, cesul de formare a valorilor democratice şi a institutelor nu este rapid si simplu. Dar Rusia si poporul rus sunt hotarati sa mearga mai departe şi să păstreze hotărârea de a liberaliza si democratiza incontinuu tara.
Opinia mea este ca incepand din 12 iunie 1990, putem spune ca s-a inregistrat un mare salt evolutiv, in organizarea sociala a lui Homo sapiens, a aparut o noua oranduire sociala, o adevarata democratie-sociala , cu valente de tectie sociala puternice, aceadta fiind noua democratie – sociala din Rusia .
Chiar daca dupa dezmembrarea fostei URSS, se credea ca lul de superputere a fost pierdut, am opinia ca nu este asa, divinitatea a rasplatit inalta evlavie intru credinta stramoseasca ortodoxa a Rusiei si a trimis un adevarat mesager divin, cel mai mare conducator al Rusiei de dupa Petru cel Mare !
Astfel, noul Petru cel Mare, a renascut Rusia, slava si puterea Rusiei, a repus-o la locul sau de cinste intre marile natiuni ale lumii, luptand atat pentru binele poporului rus , cat si pentru pacea si prietenia intre popoare, pentru buna colaborare si respectul international .
Asa cum secole la rand, Rusia ortodoxa, a luptat si si-a pierdut ic fiii pe campurile de lupta pentru tejarea ortodocsilor din Balcani, pt salvarea E pei din ghearele FIAREI NAZISTE, aici pe teritoriul nostru national man, ar fi fost acum Lebensraum, SPATIU VITAL pt nazisti , deci si noi trebuie sa respectam Ziua nationala a prietenilor si vecinilor nostri, a eliberatorilor nostri, rusii ortodocsi !
Multumesc pt bibliografia din prima parte a entariului ,pt ca m-a inspirat , celor ce au editat-o .
La multi ani , RUSIA !!!