Voichița Tulcan Macovei și-a editat un volum la Editura Tiparnița (Arad, 2012); volumul are ciudățenii peste care nu pot trece fără a le menționa. Textul unei cărți este – întotdeauna – însoțit de elemente formale, care au menirea de a îmbia cititorul spre lecturare.
Principala ”ciudățenie” constă în intenția autoarei de a influența, prin formule extratextuale (titlu, cuvânt înainte, copertă), cititorul și de a-i oferi o semnificație apriorică. ”Destine. În căutarea adevărului” este titlul ”romanului religios”. Eu, bunăoară, ca cititor, refuz o lectură prin grila sugerată de autoare, dorind să identific psihologia personajelor și nu modul în care destinele câtorva femei se intersectează în evoluția lor religioasă.
De altă parte, un volum beletristic – cu o propunere de semantizare deschisă – nu are nevoie de două ambalaje textuale, semnate de un teolog și un magistrat – poet. Și nici măcar de cele 12 rânduri de mulțumire, cu atât mai mult cu cât ”va urma” indică un proiect neterminat. De altă parte, coperta merita o apreciere specială pentru puternica sa semnificație laică și umană, din păcate nu se consemnează autorul acesteia. În fine, cuprinsul creează cititorului impresia de tratat științific, prin formulări savante și discurs persuasiv.
Dar, esența unui volum este calitatea textului, singurul care ”respiră” și întreține viu un mesaj dinamic. Problematica romanului este a omului căutător de certitudini și de fericire.
Voichița Tulcan Macovei elaborează o textură atractivă, elegantă, grijuliu cumpănită și suficient de bine arcuită în jurul unul personaj cheie. Destinul Alinei – alias autorul – ”alergând” aproape cu disperare ”în căutarea adevărului” coincide cu destinul oricărui om râvnind spre un echilibru existențial. Alina își regăsește energia vitală și satisfacția personală într-o căutare filosofică, în stare să-i pondereze afectele și să înțeleagă ”ce se întâmplă cu mine”: ”Doamne, Te rog să mă ajuți, căci mă simt singură și pustie … simt că există în lumea în care trăiesc și altceva decât o alergare nebună …”. Alina este simbolul unui personaj introspect, care, la un moment dat, privindu-și viața eșuată, râvnește la o schimbare de motivație, vrea o nouă experiență de viață: ”îmi doresc să experimentez în mod autentic viața cu IIsus!”.
Drumurile existențiale ale Alinei și chiar ale Laviniei, Simonei ori Silvanei, căutătoare de adevăruri în moduri diferite sunt reluminări psihologice, grație cărora textul oferă o stare de fericire personală și diferențiată. Textul ”Destine. În căutarea adevărului” mi-a dezvăluit o narativitate coerentă în care personajul principal se identifică cu propria psihologie de viață. Forma de echilibrare sufletească este îngemănarea raționalului emoțional cu ”credința creștină”.
Viața spitiruală a Alinei, afirmă autorul, devenea tot mai intensă, iar ”lupta vieții pe pământ putea continua”. Regăsirea sensului căutat și reconstruirea psihică a unei vieți sunt năzuințe existențiale, care se întrupează în textul autorului prin intermediul personajului Alina. În alcătuirea acestuia, există o superbă intuiție a sufletului feminin căutând sprijin și protecție.
Voichița Tulcan Macovei are știința beletristicului, alcătuind un text atractiv, viguros și plin de savoare. Textul ”trăiește” prin sinceritate și puritatea cu care rațiunea cedează inițiativa candorii. Personajele sunt identificate prin componența lor psihologică, precum și prin tenacitatea lor în intenția de a-și regăsi personalitatea în interiorul unei comunități. Cu o scriitură sigură, fermă și coerentă, Voichița Tulcan Macovei intră în categoria romancierilor de valoare.
La urma urmei, un roman trăiește prin interesul pe care îl stârnește cât mai multor cititori de a se regăsi în structura narativă și în configurația personajelor.
Anton Ilica
redactia.jurnalaradean@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!