Aşadar, mămică dragă…
Am crescut!
Când aş fi vrut
Să mai stau la pieptul tău,
Ca să par nevinovată…
Şi de basme fascinată;
Să-ţi mai şterg de pe obraz,
Lacrimile de necaz,
Ce mi se păreau ciudate…
Fiindcă nu înţelegeam:
De ce pentru-a mele fapte
Tu te necăjeşti?
Pentru mine glasul tău
Sădea-n suflet veselie.
Pentru mine ochii tăi,
Erau flori de păpădie.
Pentru mine vorba ta
Era dulce alinare,
Şi sărutul tău ducea
Rănii mele, vindecare.
Draga mamă,
Îmi lipseşti!
…nimeni nu este ca tine…
Aş fi vrut să te implor,
Să nu mă laşi să cresc,
Să mă păstrezi la pieptul tău
Ca să mă vezi mereu copil
Cu ochi senini şi gândul infantil.
Mi-e dor de tine mamă…
Şi de copilăria mea…
Dar… când eşti lângă mine,
Din nou totul e bine;
Căci tot copil rămân
Cât timp te am pe tine…
Mi-e dor… când nu eşti lângă mine…
Pentru mama mea,
Cu mult drag,
Vesa Alina
Citiți principiile noastre de moderare aici!