Simbol
Tradiţia dăruirii mărţişorului datează de demult. În vechiul calendar lunar al romanilor, 1 martie coincidea cu începutul Anului Nou, iar luna respectivă era dedicată Zeului Marte – divinitate a vegetaţiei şi protector al căsătoriilor. Tot acum romanii celebrau sărbătoarea femeilor, bărbaţii oferind daruri soţiilor.
La români, Mărţişorul este denumirea populară a lunii Martie, luna echinocţiului de primăvară. Este ziua Babei-Dochia – personaj mito-folcloric, descinzând din străvechiul cult al Marii-Mame, zeiţă a pământului şi vegetaţiei. Cercetările etnologice au demonstrat existenţa obiceiului la geto-daci. De Mărţişor, femeile şi fetele purtau la gât un şnur bicolor (un fir roşu şi unul alb), împletit din lână, „pentru a avea noroc la rodirea câmpului şi pentru a nu se pârli la soare în timpul verii, pentru a fi frumoase ca florile, plăcute şi drăgăstoase, bogate şi norocoase, ferite de boli şi de deochi”, de care se agăţa câte o monedă găurită, din metal strălucitor. Mărţişorul era purtat 9 sau 12 zile, după care era legat de ramura unui copac tânăr. În mai, femeile şi fetele mergeau să vadă dacă le-a rodit pomul, deducând din asta norocul lor în acel an. Legarea mărţişorului de un pom simbolizează conjuncţia contrariilor, redată şi prin cele două fire împletite: firul alb semnifică iarna, iar cel roşu căldura primăverii. După alte surse, cele două fire de lână răsucite simbolizau sănătatea (firul roşu) şi pacea (firul alb).
În ciuda modificărilor survenite şi uitării semnificaţiilor ancestrale, mărţişorul apare şi astăzi în forme ornamentale (floare, fluture, buburuză etc.) specifice simbolurilor feminine. Bărbaţii oferă femeilor şi fetelor flori de primăvară şi mărţişoare, ca simbol al respectului şi dragostei ce le poartă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!