ARAD. Veşnicul pretext folosit de către aleşii locali care nu vor să respecte deciziile conducerilor judeţene ale partidelor lor în materie de alianţe politice este acela că la ţară contează mai puţin culoarea politică atunci când este vorba despre interesele comunei. Că este vorba, mai degrabă, despre interesele unor familii, rude, prieteni etc este clar, dar le acordăm prezumţia de bună credinţă. Nu există alianţă politică la nivel central şi judeţean să fi putut fi aplicată ad literam la nivelul oraşelor sau comunelor.
Deja celebrul caz Tîrnova a marcat nefuncţionarea niciuneia dintre alianţele politice, electorale sau de guvernare. Când la guvernare a fost Alianţa DA (PNL-PDL), consilierii PDL au votat întotdeauna împotriva primarului PNL, alături de PSD. Nici USL (PNL-PSD) nu a funcţionat, singurul consilier PSD, pus şi viceprimar, votând tot împotriva primarului, alături de PDL. În fine, ultimul „rateu” îl recepţionează ACL (PDL-PNL), toţi foştii consilieri PDL trecând la PSD. Adică, acolo unde au fost, de fapt, întotdeauna.
Beneficiar neaşteptat
Chiar dacă scopul Ordonanţei privind migrarea aleşilor locali la alte partide a fost acela de a-i momi pe primarii PDL sau PNL din ţară, spre PSD sau partidul lui Tăriceanu- PLR- la Arad PDL a dovedit încă odată că este principala forţă politică. Nu numai că nu a pierdut niciun primar, ci chiar a câştigat unul, nu dintr-o comună obscură, ci de la cea mai mare comună din judeţ, Vladimirescu. Ioan Crişan s-a înscris în PDL, unde a adus cu el şi opt consilieri, care îi asigură în continuare o majoritate confortabilă. Ca dovadă că majorităţile le fac primarii, dacă ştiu cum.
De remarcat că Vladimirescu este, deocamdată, singura comună în care s-a schimbat majoritatea, ca efect al trecerii de la un partid la altul. În rest, cine a avut majoritatea înainte o are şi acum, iar cine nu a avut-o nu a câştigat nimic din migraţia consilierilor.
Înainte şi după
La Vîrfurile, cei doi consilieri PNL au trecut la PSD, care, astfel, are şase la cinci faţă de cei cinci PDL-işti. Primarul Giurgelea (PDL) spune că trecerea liberalilor la PSD nu schimbă nimic : „De la bun început, PSD-iştii şi PNL-iştii au fost împreună, au rămas aşa şi după ce USL s-a spart”. Altfel spus, USL mai există şi după ce, scriptic, a decedat. Şi mai sunt multe alte cazuri în judeţ. La polul opus, în unele comune a funcţionat ACL (PNL-PDL) cu mult înainte de a se fi „născut”. La Zădăreni, de pildă, de la începutul mandatului primăriţa Doina Petri (PDL) nu a avut nicio emoţie cu majoritatea : 5PDL+4PNL, faţă de 1PSD şi 1PP-DD. Celor patru liberali nu le-a trecut niciun moment prin minte să activeze alături de PSD-ist, în cadrul USL. Vorba lui Eminescu : în unele cazuri ACL „era pe când nu se vedea”, iar în altele- „azi o vedem şi nu e”. Ca şi, dealtfel, cam toate alianţele politice sau electorale, la ţară.
Calmul aparent
ACL-iştii arădeni (PNL-PDL) susţin că nu au nicio problemă cu primarii lor din judeţ, că toţi au răspuns chemării şi şi-au depus deja opţiunea la secretariate, ca dovadă a loialităţii. Lucru „perfect” neadevărat, din moment ce mai mulţi primari pe care i-am contactat telefonic au declarat că nu au semnat nimic şi nici nu vor semna. Ba, mai mult, au spus clar că dacă Guvernul le dă bani pentru investiţiile începute şi abandonate trec fără şovăială la ce partide doreşte guvernul. Inclusiv la partidul lui Tăriceanu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!