Benchea Adrian şi Veronica, doi tineri care nu s-au văzut niciodată şi-au unit destinele în această vară. O nuntă ca-n poveşti spun colegii prezenţi la bucuria celor doi, o nuntă aparte în care protagoniştii, mirele şi mireasa, erau orbi. Vera şi Adi sunt doi tineri care refuză să plângă pe umărul destinului, care nu suportă să fie compătimiţi pentru că, pentru ei, lumea nu se reduce la reprezentări vizuale, la imagini ce fascinează ochiul. Au învăţat să-şi folosească simţurile, ştiu să descifreze ironia sau răutatea unui om, deopotrivă cu bunătatea, nu dintr-o privire, ci din inflexiunile vocii, din timbrul acesteia. Au învăţat să aibă încredere totală în cei din apropierea lor, ştiu să-şi aprecieze prietenii mai mult decât mulţi dintre noi.
„Sunt independenţi, se descurcă singuri în viaţa de zi cu zi. Adi face cumpărăturile, plăteşte facturi prin internet, accesează biblioteci virtuale în sistem braille. E uimitor cum înfruntă viaţa”, ne spune cu vădită admiraţie una dintre colege. Amândoi sunt absolvenţi de facultate, lucrează ca maseuri la Centrul de Terapie şi Recuperare pentru copii „Ghiocelul”, sunt specializaţi în fizioterapie şi sunt îndrăgiţi de copii care vin aici pentru recuperare. O viaţă pe care o trăiesc cu mai multă intesitate decât noi, cei cu ochii larg deschişi spre lume, pentru că refuză să se poticnească în acest handicap cu care s-au născut (cazul Verei) sau l-au primit în cursul vieţii (Adi), refuză să ajungă la mila unei societăţi al cărei singur avantaj e vederea, care se împăienjeneşte, de multe ori, la lucrurile cu adevărat importante. Au ales să fie învingători.
Citiți principiile noastre de moderare aici!