În ziua de 20 februarie 1919, cu un tren blindat, sosit de pe valea Crişului, bandele s-au dus direct la casa avocatului Hotăran, l-au imobilizat şi în bătăi l-au dus în trenul blindat. Pe soţia lui, Virginia şi fiul ei bolnav, medic, i-au asasinat în chip barbar: cadavrele au fost ciuruite de gloanţe, străpunse de baionete, casa vandalizată. Nu a rămas cui întreg pe pereţi. A doua zi e programată înmormântarea, cu interdicţia asistenţei şi fără glas de clopot şi cu un singur preot, care cu glas stins nu a avut voie să rostească decât o scurtă rugăciune. Nimănui nu i-a fost admis să iasă la poartă, să vadă cortegiul funerar, încadrat de puşti şi baionete ale acestor hoarde teroriste. Şi culmea, după ce Transilvania s-a alipit la patria mamă, după 1918!
Virginia Hotăran – care a înfiinţat, în Şiria, Reuniunea Femeilor Române şi a dovedit un sentiment naţional, extins până la martiraj – şi fiul ei, medicul Gheorghe, îşi dorm somnul de veci, în cimitirul din spatele Bisericii Ortodoxe; persoane jertfelnice, care au fost ucise mişeleşte, după un plan chibzuit, pus la cale de duşmanii care purtau neîmpăcată ura acestei distinse şi vrednice familii.
Mă bucur că strada pe care a locuit Virginia Hotăran poartă numele ei şi m-aş bucura dacă până cândva, autorităţile s-ar gândi şi la ridicarea unui bust.
Pr. Teodor Poneavă
ŞIRIA
Citiți principiile noastre de moderare aici!