Expoziţia, prezentă şi la Arad în
luna mai a.c., a fost pentru prima oară
deschisă publicului în Palatul Baroc din
Timişoara, în octombrie-noiembrie 2008.
Ea alătură lucrări bidimensionale din
colecţia muzeului timişorean, donaţia
Viorel Fărcaş şi sculptură din
colecţia Fundaţiei Interart TRIADE. Sunt
colaje şi monotipuri, cele mei multe din anii
1980.
Istoria artei contemporane îl consemnează pe
Roman Cotoşman drept o figură centrală a
neoavangardei din anii 1960-1970. Constructivismul,
structurile geometrice, monotipurile, colajele sunt
repere pentru traiectul acestei perioade. După
stabilirea la Philadelphia, a participat selectiv la
expoziţiile pe care le-a considerat importante. La
sfârşitul anilor 80 a reluat colajele, cu
elementul nou al culorii, însă
fără adâncimi tonale (seria Colajelor
cromatice). Din aceaşi perioada datează
şi sculpturile prismatice, din lemn colorat, unde
recuperarea modelului brâncuşian a dus la
abandonul minimalismul de sorginte americană.
Cu prilejul vernisajului s-a lansat „Roman
Cotoşman. Secvenţe”- Catalogul unei
donaţii (realizat de Ileana Pintilie şi Dan
Palade) şi volumul
„Încrâncenarea vieţii. Roman
Cotoşman”, unde Livius Ciocârlie nu a
conturat, ci a aprofundat, profilul spiritual al
artistului. Corespondenţa, fragmentele –
decupate din volumele „Clopotul scufundat”,
Cartea Românească, 1988; „Viaţa
în paranteză”, Amarcord, 1995; &
comp, Polirom 2003, scrise de Livius Ciocârlie
– reprezintă structura şi corpul
cărţii.
A.S.
Citiți principiile noastre de moderare aici!