Expozitie etnografica la "Clio"

Expoziţia itinerantă, organizată de etnografii Gabriel Hălmăgean şi drd. Sorin Sabău de la Complexul Muzeal Arad, este dedicată profesorului Traian Mager, cunoscut în perioada interbelică pentru monografiile sale despre Ţinutul Hălmagiului. Expoziţia – cu peste 50 de fotografii – este un demers didactic, iar temele surprinse sunt cele prezentate de Traian Mager în albumele de fotografie: locuitorii şi portul popular, habitatul, ocupaţiile, şcoala şi biserica. Un loc aparte îl ocupă târgul de fete de la Găina şi târgul de la Hălmagiu, imortalizate de profesorul arădean.

Moderatorul vernisajului a fost dr. Peter Hugel, directorul Complexului Muzeal Arad. Iar etnografii Gabriel Hălmăgean şi drd. Sorin Sabău, curatorii expoziţiei au prezentat publicului (din păcate mai puţin numeros, având în vedere că la aceiaşi oră erau programate încă două evenimente culturale) detalii inedite despre personalitatea profesorului.

Pentru informarea cititorilor noştri, redăm în continuare din lucrarea muzeografilor fragmente din lucrarea muzeografilor Gabriel Hălmăgean şi drd. Sorin Sabău.

 Viaţa şi activitatea profesorului Traian Mager (1887 – 1950)

1. Familia

Traian Mager s-a născut la data de 25 noiembrie 1887, în comuna Lazuri, din jud. Arad. El se trage din familia „Mader”, în fapt Mager, din Vidra de Hălmagiu, unde un crâng poartă numele de „Măgireşti”. Mader este o falsă revenire ortografică. S-a pronunţattotdeauna „Mager”. Preoţii cunoscând că în dialectul local „de” se pronunţă „ge” auortografiat pe „Mager” cu „Mader”. 1

Interesat de istoria familiei sale, Traian Mager a alcătuit un arbore genealogic. 2

Conform acestuia Şandor Mader (1795 – 1865) şi Ana Tudura (1810 – 1872), din Vidra deHălmagiu au avut 8 copii: Ianăş, Arsănie, Toader, Ioan (1839 – 1907) căsătorit în Lazuri cu Mariţa Coi (1843 – 1908), Pătru, Anişca, Toma şi Creştina. 3 Ioan şi Mariţa au avut 5 copii dintre care Petru Mager (1862 – 1923), a devenit învăţător în comuna Bodeşti şi s-a căsătorit cu Elena Butar (1866 – 1941), fiica preotului Nicolae Butariu, în anul 1885. Ei au avut 6 copii: Traian Mager, născut în 1887, căsătorit cu Irina Moldovan din Hălmagiu, profesor în Arad; Dr. Aurel Mager, născut în 1889 în Bodeşti,

căsătorit cu Graţiana Palade din Beiuş, medic în Arad; Dr. Romul Mager, născut în 1895, căsătorit cu Delia Burdan din Ineu, magistrat în Cluj; Valeria Mager, născută în Bodeşti, căsătorită cu Gheorghe Constantin, preot în Braşov – Stupini; Cornel Mager, născut în Bodeşti, căsătorit cu Sofia Luciu din Cristeşti, agricultor în Bodeşti; Silviu Mager căsătorit cu Iolanda Kertész din Satu Mare, notar în Pecica. 4 Soţia lui Traian Mager, Irina Moldovan se trage dintr-o familie de comercianţi dinHălmagiu. Împreună au avut o fiică, pe Viorica, născută în 1911 şi căsătorită cu Aurel Sirban, avocat în Hălmagiu.5

2. Activitatea pedagogică

Traian Mager a absolvit cursurile Şcolii Normale (Preparandiei) din Arad în anul şcolar 1906 – 19076. De la 1 septembrie 1907, el a funcţionat ca învăţător în satul Lazuri (com. Vârfurile, jud. Arad), la dobândirea diplomei fiind încă minor. Precizează el însuşi acest lucru la înaintarea actelor de pensionare, unde arată că a fost primit la fondul de pensii ungar numai la 16 februarie 1909.7 Din octombrie 1920, a fost profesor de limba şi literatura română la Şcoala Normală Ortodoxă Română din Arad.8 A locuit în Arad pe str. Ştefan Cicio-Pop, la nr. 2 într-un apartament cu 3 camere, închiriat de la Carol Bohn, căruia îi plătea o

chirie lunară de 1400 de lei, împreună cu soţia sa şi o servitoare, Chiva Marian. Traian Mager a dezvoltat o activitate pedagogică, literară şi culturală cunoscută în relaţiile transilvănene încă înainte de primul război mondial, fiind remarcat întotdeauna printre elementele distinse ale şcolii, chiar de miniştrii de resort. El a fost şi un analist al situaţiei învăţământului în limba română din Ardeal, zona Hălmagiu, publicând un studiu referitor la perioada absolutismului 1850 – 1861. A precizat într-o conferinţă susţinută în regiunea Hălmagiului, în anul 1937, extraordinarele progrese realizate pe teren cultural în

cele 34 de comune ale ţinutului. Astfel, înainte de primul război mondial (perioada dualismului) existau 13 şcoli cu 14 învăţători, iar după Unire funcţionau 32 de şcoli cu peste 50 de învăţători.

Profesorul Mager a fost apreciat pentru calităţile sale atât de elevii săi, pe care i-a îndrumat să adune materiale în vederea redactării unor monografii pe aria judeţului Arad, dar şi de superiorii săi. Inspectorul Aron Demian constată în încheierea inspecţiei sale din 14 decembrie 1940: „Profesorul – Mager – posedă întreaga claviatură metodică. Este un vechiu şi esperimentat dascăl, cu prestanţă, autoritate şi demnitate.” Mai mult chiar, activitatea sa pe tărâmul didactic a fost elogiată de istoricul Nicolae Iorga care într-un articol publicat în

„Neamul românesc” din anul 1932 spune: „…tipul de învăţător „Traian Mager” trebuie susţinut şi încurajat.” De altfel, tot ce a strâns asupra regiunii din care a provenit s-a constituit într-un „…ajutor pentru ca elevii săi să ajungă a fi nu teoreticieni fără folos, ci oameni practici, ştiind bine ce e în jurul lor ca să ajungă a înţelege ce este ţara şi a lucra pentru dânsa efectiv.”

Această preocupare a profesorului Mager pentru partea practică pe care trebuia să o aibă învăţământul local a fost dezvoltată în articole publicate în presă: „Pentru şcoala practică – ce-am putut realiza în şcoala primară” în Aradul, din 19 octombrie 1931, „Pentru şcoala practică. O nouă sarcină?” în Aradul din 25 octombrie 1931, „Pentru şcoala practică. O revistă pentru şcoala vremii: Satul şi Şcoala” în Aradul, din 2 noiembrie 1931, „Şcoala practică a regiunilor zărăndene” în Aradul, din 18 noiembrie 1931, „Pentru şcoala practică –

cum a înţeles să procedeze dna M. Văţianu dir. Şc. Primare No. 17 din Arad. Bucătăria micilor gospodine” în Aradul, din 22 noiembrie 1931. În articolul său despre regionalismul educativ în ţinutul Hălmagiului, Traian Mager susţine necesitatea introducerii în programa şcolară a unei discipline practice – pomăritul, iar în domeniul moral – trezirea conştiinţei forestiere, cultul naturii. Acesta din urmă ar fi necesar mai ales în cazul şcolilor din regiunile

muntoase. Asemenea idei ale profesorului Mager au provenit dintr-o analiză obiectivă a caracteristicilor antropogeografice ale regiunii Hălmagiului.

Foşti elevi ridicaţi de pe băncile Şcolii Normale deveniţi între timp învăţători, precum Gheorghe Martin din Hălmagiu, au desfăşurat o susţinută activitate în sensul ideilor promovate de profesorul lor de limba română.

Activitatea dascălului Traian Mager atât în şcoală cât şi în afara ei a fost unanim

apreciată de prof. Dimitrie Gusti, ministru, de prof. Ionescu Siseşti, ministru dar şi de toţi inspectorii care au vizitat Şcoala Normală în perioada 1920 – 1939.

Considerăm că cea mai potrivită concluzie asupra activităţii didactice a profesorului Mager este aceea scrisă de el însuşi ca o mărturisire de credinţă într-un raport adresat inspectorului general de la Timişoara: „M-am prezentat totdeauna cu drag la catedră şi am dat tot ce am putut, şi nu numai cunoştinţe , căci am iubit elevii, şi şi ei m-au iubit, – după cum a constatat d. Inspector general Teodosiu…”

3. Contribuţia lui Traian Mager la evenimentele Unirii de la 1918 – 1919

Întrezărind apropierea mult aşteptatului moment al eliberării naţionale, sub îndrumarea Consiliului Naţional Român Central de la Arad, un grup de oameni inimoşi din Hălmagiu se organizează milităreşte sub comanda lui Traian Mager. Astfel, au luat fiinţă Gărzile Naţionale româneşti din Ţinutul Hălmagiului, stabilindu-şi sediul în localul Birtul Mare. În seara zilei de 5 noiembrie 1918, elevul plutonier Traian Mager a depus jurământul de credinţă în Garda

Naţională Română, în biroul avocaţial al lui Ştefan Cicio-Pop, fiind desemnat delegatul Consiliului Naţional Român pentru organizarea regiunii Hălmagiului.

Traian Mager a descris în lucrarea sa Evenimentele Unirii de la 1918 – 1919 în oraşul şi judeţul Arad, pe care a inclus-o în volumul IV, cadrul istoric al monografiei Ţinutului Hălmagiului comportamentul eroic al gardiştilor hălmăgeni în luptele de la Ciuci (Vârfurile), din 14 – 16 februarie 1919. În faţa ofensivei armatei maghiare, garda română din Hălmagiu, inferioară numeric şi inferioară ca dotare, a fost nevoită să se retragă spre Brad, unde alături

de alţi voluntari formează Corpul Voluntarilor Horia. Aici au aşteptat ajutorul armatei române.

Din cauza activităţii sale, Traian Mager a fost condamnat la moarte în contumacie de curtea marţială de la Szeged, ca organizator de cete de franctireuri, deşi el deja lucra sub ascultarea armatei regale române.

El a continuat să servească ideea naţională şi în perioada interbelică când a activat ca şi preşedinte al „Asociaţiei foştilor gardişti şi legionari luptători pentru întregirea neamului”, filiala Arad. Traian Mager a fost un aprig susţinător al acordării ordinului „Ferdinand I” foştilor comandanţi de gărzi merituoşi lucru care s-a şi întâmplat. Prof. Mager a fost anunţat de Prezidiul de la Cluj al Asociaţiei, de încuviinţarea regelui Carol al II-lea, privind acordarea

ordinului membrilor asociaţiei la data de 22 noiembrie 1938.

Pe acest tărâm al memoriei eroilor căzuţi în luptă, Traian Mager a susţinut ideea

înfiinţării unui muzeu al Corpului voluntarilor Horia, pe lângă Căminul Cultural din Hălmagiu, care să cuprindă studii, memoriile personale ale foştilor luptători, fotografii, documente şi obiecte ce privesc evenimentele de la 1918 – 1919.24 Acest Corp de voluntari a avut o contribuţie importantă alături de armata română la ofensiva din 16 aprilie 1919.

La festivităţile ţinute la dezvelirea troiţei din Hălmagiu, la 30 august 1936, prof. Mager vorbeşte în numele Asociaţiei ASTRA şi în calitate de fost comandant al gardiştilor români din regiune amintind în discursul său numele celor căzuţi în luptele care au avut loc în zonă, ca pe un omagiu adus acestora.

Implicarea sa în evenimentele anilor 1918-1919 a fost una voluntară şi plină de simţire patriotică care a fost remarcată şi recunoscută, aşa cum am arătat, prin calităţile şi acţiunile pe care le-a întreprins în perioada de după Unire.

4. Activitatea extra şcolară a prof. Traian Mager

Activitatea sa din afara şcolii a fost una extrem de bogată şi intensă. Nu a precupeţit nici un efort în soluţionarea unor probleme pe care le-a socotit fundamentale în ridicarea Ţinutului Hălmagiului, din care provenea prin naştere.

În centrul preocupărilor sale a stat, fără îndoială, problema despăduririi munţilor Apuseni. A fost un neobosit luptător împotriva defrăşării pădurilor, a strâns documente, fotografii, a cheltuit energie şi bani pentru sesizarea organelor abilitate şi pentru stigmatizarea celor care considerau pădurea ca pe un bun comercial destinat îmbogăţirii proprii.

Traian Mager a adus problema despăduririlor şi în atenţia opiniei publice prin articole publicate în presa vremii. Dintre acestea amintim câteva titluri, sugestive prin ele însele: „Se răsbună munţii despăduriţi – Efectele despăduririi munţilor şi potopul de acum”.

Profesorul Mager a pledat pentru limitarea taierilor de pădure în interesul industriei forestiere în contextul în care sesisează pericolul inundaţiilor catastrofale care au avut loc în anul 1925 datorate topirii bruşte a zăpezilor din munţii despăduriţi.

O altă problemă a constitut-o situaţia muncitorilor forestieri. Traian Mager a adresat un memoriu administratorului domeniilor Mocioni, Rafiroiu în care sesisează accidentele de muncă soldate cu morţi din exploatarea forestieră de la Vârful Tomnatecului. O altă neregulă a fost cea legată de salariile prea mici în raport cu munca prestată, ba mai mult muncitorii erau plătiţi nu în numerar ci în bonuri de masă pentru cantina firmei care vinde la preţurile dictate de firmă şi nu de piaţă.

Fiind un bun cunoscător al zonei, fapt precizat de noi şi anterior, Traian Mager a făcut o analiză antropogeografică a Munţilor Apuseni, realizând o zonare bazată pe observaţii legate de ocupaţiile locuitorilor – pomăritul, exploatarea pădurilor, mineritul, păşunatul – şi aşezarea lor geografică. El atenţionează asupra faptului că nevoile existenţiale ale moţilor, locuitorii zonei, duc la tăierea pădurilor, ceea ce atrage despădurirea munţilor. Asigurarea hranei într-o zonă de munte, sărăcită, era o problemă care îşi trage cauzele din statutul anterior al moţilor. Aceştia au fost siliţi prin patenta imperială din 1854 a se mulţumi doar cu

păduri slabe din apropierea comunelor, masivele împădurite intacte rămânînd în

proprietatea magnaţilor.’ Moţii trăiesc cu cereale importate, pe care le obţin în

peregrinărilor lor sezoniere, în Câmpia Banatului şi Câmpia Tisei, în schimbul produselor din lemn (mături, cozi de sapă şi de coasă, greble, lopeţi) şi a fructelor. Cu toate că îi consideră subalimentaţi moţii au ca şi caracteristică umană generală, în viziunea sa, robusteţea şi rezistenţa, fapt ce îi face buni oşteni. Dovada că sunt un bun material pentru recrutări a fost

comportamentul lor în război, dar şi contribuţia lor la evenimetele anterioare (răscoala lui Horea, revoluţia de la 1848).

Revenind la subiectul despădurii munţilor, Traian Mager nu s-a mulţumit a fi un simplu observator, ci a oferit soluţii pentru rezolvarea acestei probleme şi a efectelor sale negative.

Astfel, el a înfiinţat mai multe pepiniere de pomi fructiferi, la Hălmagiu şi Bodeşti, stimulând prin aceasta redresarea economică a regiunii prin dezvoltarea pomăritului şi reîmpădurirea munţilor. El a susţinut aceste idei şi prin conferinţele ţinute în cadrul cursurilor Camerei de Agricultură a judeţului Arad în Ţinutul Hălmagiului, în localităţile Hălmăgel (30 ianuarie

1937), Vârfurile (31 Ianuarie 1937) şi Lazuri (2 februarie 1937). Traian Mager a dezvoltat subiectul său devenit predilect, „Efectele despăduririi munţilor în Ţinutul Hălmagiului”.

Prof. Mager a vorbit şi despre pomărit, creşterea vitelor, ameliorarea păşunilor, fânaţelor artificiale şi mai cu seamă despre necesitatea creării unei conştiinţe forestiere în masele populaţiei. Acest fapt vine remarcat în continuarea aceleiaşi idei susţinute de el şi în planul activităţilor legate de şcoală şi educaţia tineretului. De altfel, Prof. Mager a reafirmat şi în presă cele menţionate mai sus în articolul „Din problemele actualităţii. Satele în proeminenţă – Probleme ce le revin asociaţiilor culturale – O şcoală practică de pomărit în

Hălmagiu”.

Mare iubitor de natură, Traian Mager a fost un promotor al turismului în Munţii Apuseni prin care a văzut şi o posibilitate de cunoaştere şi păstrare a tradiţiilor din Ţinutul Hălmagiului. El a consemnat obiceiuri ce ţin de marile sărbători calendaristice (obiceiul de Crăciun cu duba, conacul), a adunat colinde şi a promovat tradiţii precum Târgul de fete de pe muntele Găina. De altfel, prof. Mager a şi ghidat turişti pe care i-a condus în excursii

organizate la acestă sărbătoare a cărei renume a depăşit chiar graniţele ţării.40 În apropierea muntelui Găina, prof. Mager şi-a ridicat o cabană unde îi plăcea să-şi petreacă verile, să facă plimbări în natură şi să vorbească cu oamenii. El a şi scris despre toponimia şi onomastica

Ţinutului Hălmagiului. Oficiul local de turism şi Asociaţia de turism „La drum” din Arad l-au avut ca şi apropiat colaborator pe prof. Train Mager.

Deşi a fost numit în 1919 director al Gimnaziului din Lupeni, apoi la gimnaziul din Arad, iar în 1920 a fost numit inspector al învăţământului primar din jud. Hunedoara, Traian Mager nu a primit nici una dintre aceste însărcinări pentru a se putea ocupa liniştit de activitatea sa extraşcolară. În acest sens prof. Mager a îndeplinit atribuţii ce privesc cunoaşterea şi asistenţa regiunii Hălmagiului: a fost deputat sinodal în protopopiatul Hălmagiului, , a fost în serviciul Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol” conducând o echipă de studenţi în comuna Vârfurile, a fost membru într-o comisie a Ministerului de

Interne pentru studierea problemelor Munţilor Apuseni, s-a pus în slujba Institutului Social Banat – Crişana, cu monografia Hălmagiului, a fost inspector al Serviciului Social al judeţului Arad. În această calitate, Traian Mager a participat în plasa Hălmagiului la înfiinţarea în mai multe sate de cămine culturale (Hălmagiu, Bodeşti, Târnova). El a insistat asupra foloaselor ce le va aduce Ţinutului Hălmagiului Serviciul Social. De asemenea, prof. Mager

a fost delegat de Asiciaţia „ASTRA” – Despărţământul Arad ca delegat pentru Ţinutul Hălmagiului, fapt ce ne confirmă meritele sale în cunoaşterea şi susţinerea acestei regiuni. Moţ de origine, provenit din satul Lazuri, Traian Mager a devenit dascăl la una din cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din Arad, Şcoala Normală. A desfăşurat o bogată activitate didactică timp de peste 30 de ani, perioadă în care a predat elevilor disciplina limba şi literatura română. Prof. Mager rămâne însă, în memoria noastră, ca o personalitate

extrem de activă şi în afara şcolii, unde a susţinut pe tot parcursul vieţii sale, activităţi legate de Ţinutul Hălmagiului şi Munţii Apuseni, pe care i-a iubit aproape cu patimă. El a murit în anul 1950, fiind înmormântat în curtea bisericii din Bodeşti, în mijlocul regiunii despre care a scris şi pentru ridicarea căruia nu a precupeţit nici un efort.

5. Activitatea lui Traian Mager în cadrul Despărţământului Arad al Institutului Social Banat Crişana

Înfiinţarea, la 23 martie 1933, a Despărţământului Arad al Institutului Social Banat Crişana, stârneşte de la bun început entuziasmul profesorului Traian Mager. Cercetările

efectuate de el în zona Hălmagiului, chiar dacă până la întemeierea institutului a lucrat independent, au fost făcute în spiritul şcolii monografice a lui Dimitrie Gusti. De altfel, Traian Mager se dovedeşte a fi la curent cu ideile Şcolii Sociologice de la

Bucureşti, aşa cum reiese şi dintr-un articol publicat în ziarul Curentul din 14 martie 1932, în care el aduce la cunoştinţa cititorilor faptul că la Bucuresti s-a înfiinţat, din iniţiativa domnului profesor Gusti, Institutul Social Român şi că „…pentru generalizarea acestei activităţi municipiul Timişoara, prin d. dr. Grofşoreanu, a lansat ideia înfiinţării unui institut social regional în Banat, având şi adeziunea Aradului. Ideia a fost îmbrăţişată călduros de

către primarul urbei noastre, d. dr. C. Radu, şi sperăm că în curînd vom avea I.S.R. Al Banatului şi Crişanei cu sediul în Timişoara.”43 În continuarea acestui articol, Traian Mager sintetizează obiectivele institutului, şi anume realizarea de monografii sociologice care să nu se adreseze doar unui număr restrâns de specialişti ci publicului larg. În acest sens el propune utilizarea în monografii a cât mai multor imagini fotografice, deoarece imaginea este „cel mai puternic mijloc de evocare, repede şi pe înţelesul tuturora.” În consecinţă, se

impune constituirea unei echipe care, pe lângă monografişti, să conţină şi personal tehnic cum ar fi operatori fotografici şi desenatori. În ceea ce-i priveşte pe monografişti, aceştia trebuie să urmeze modelul profesorului Dimitrie Gusti şi să pună pe prim plan pasiunea şi numai la sfârşit foloasele materiale.

Traian Mager se află printre membrii fondatori ai Despărţământului Arad al Institutului Social Banat Crişana. Într-o scrisoare din 27 martie 1933 adresată secretarului general al Institutului Social Banat Crişana din Timişoara informează că, pentru anul în curs, şi-a rezervat cercetarea problemei regionalizării învăţământului în zona Hălmagiului şi că lucrarea a fost trimisă Ministerului Instrucţiunii fiind menţionată elogios de către domnul

profesor Nicolae Iorga. În scrisoare mai spune că „…doresc să pun această lucrare sub patronajul Institutului Banat Crişana, rugându-vă să sprijiniţi tipărirea ei acordându-mi un

ajutor de cinci mii lei”

Răspunsul din partea Comitetului Central al Institutului din Timişoara vine la 29 martie 1933 şi este afirmativ: „Ca o dovadă că Institutul Soc. Banat Cişana îşi dă seama de adevărata lui menire, la propunerea d-lui dr. C. Radu, Comitetul Central a votat d-lui prof. Traian Mager un ajutor de 5000 lei, pentru tipărirea studiului d-sale asupra Ţinutului Hălmagiului”. Studiul a şi apărut în Revista Institutului Social Banat Crişana Timişoara, nr. 6– 9 din nov. – dec. 1933 – iunie 1934, sub titlul Problema regionalismului educativ în Ţinutul

Hălmagiului. Trebuie menţionat că termenul de Ţinut al Hălmagiului îi aparţine lui Traian Mager şi căzona la care se referă acest spaţiu a definit-o încă în 1927 în articolul Cercetarea Ţinutului Hălmagiului publicat în revista Societatea de Mâine nr. 41-42-43 din octombrie 1927. „Sub Ţinutul Hălmagiului –spunea el – înţelegem acea porţiune a regiunii superioare a văii Crişului Alb din Munţii Apuseni, care gravitează spre orăşelul Hălmagiu, centru geografic şi economic

al celor 35 de comune şi cătune, cu cari împreună odinioară făcea parte din judeţul Zărand. Cuprinde azi aproape întreagă plasa Hălmagiului din jud. Arad, însă nu coincide întocmai cu noua împărţire administrativă, căci de la Guravăii, valea Crişului începe a se lărgi simţitor, schimbându-se conformaţiile topografice şi economice.”

Studiului monografic al acestei regiuni îi va dedica Traian Mager o bună parte a timpului său. După ce a bătut cu pasul întreaga regiune şi a studiat în amănunţime situaţia economică, propune o serie de măsuri urgente pentru îmbunătăţirea traiului locuitorilor de aici, şi anume: stoparea exploatării sălbatice a codrilor de către industria forestieră , intensificarea pomăritului prin industrializarea şi comercializarea fructelor , exploatarea carierelor de piatră, îmbunătăţirea păşunilor şi fâneţelor, completarea şi renovarea căilor de

comunicaţie. Albumele cu fotografiile făcute în cadrul cercetărilor sale au fost prezentate la Expoziţia Fundaţiilor Regale inaugurată la 16 noiembrie 1934 în prezenţa regelui Carol al II-lea.

Fecunda sa activitate este menţionată şi în rapoartele şi dările de seamă ale

Despărţământului Arad al Institutului Social Banat Crişana. Aflăm astfel, la 9 noiembrie 1933,

că „… cercetările monografice din ţinutul Hălmagiului au fost întreprinse de către dl. prof. Tr. Mager. D-sa a adunat până în prezent un material documentar foarte preţios.”50 Într-o dare de seamă din 24 mai 1934 se spunea: „Cercetările din ţinutul Hălmagiului se datoresc exclusiv d-lui prof. Tr. Mager. D-sa are adunat deja un material documentar bogat, care în bună parte este pregătit şi pentru tipar”, iar la 10 octombrie 1934 se menţiona că „…dl. prof. Tr. Mager întreprinde, după aceeaşi metodă (monografică n.n.) o serie de cercetări

monografice în ţinutul Hălmagiului. D-sa a adunat până în prezent un material documentar de mare valoare.”

Cercetarea de tip monografic pe care o desfăşura Traian Mager în Ţinutul Hălmagiului avea nevoie şi de o serie de date statistice. În acest sens Secţia culturală a Institutului adresează la 26 martie 1934 Institutului de Demografie şi Recensământ din Bucureşti o solicitare prin care se cereau pentru dl. prof. Tr. Mager date referitoare la naţionalitatea şi confesiunea locuitorilor din zona Hălmagiului, conform rezultatului recensământului din1930. Aceeaşi Secţie îl informa, la 9 iulie 1934, pe prefectul judeţului Arad despre

cercetările monografice care se desfăşoară în zona Hălmagiului şi îl ruga să dispună organelor administrative din zonă să colaboreze cu monografiştii (în special cu prof. Tr. Mager). Se cerea ca domnii notari să întocmească un tabel care să cuprindă: numărul casei, câte gospodării sunt în acea casă, numele capului familiei şi al soţiei, numărul membrilor

familiei, profesiunea şi o rubrică pentru observaţii. Se mai solicita ca notarii să întocmească o hartă a comunei indicând pe ea numerele de casă şi să se permită accesul la materialul recensământului agricol aflat în arhiva prefecturii.

Munca sa în domeniul cercetărilor monografice a fost remarcată şi de profesorul

Dimitrie Gusti. Acesta apreciază în articolul „Monografia: o misiune educativă” din revista Sociologia Militans (1934) felul în care Traian Mager face cunoscută elevilor de la clasă importanţa şi valoarea educativă a monografiei. Fiecare elev este încurajat să facă monografia localităţii sale abordând subiecte de istorie, geografie, istorie naturală, fizică, desen, folclor, matematică, igienă astfel încât descoperind lucruri noi pentru comuna sa elevul să ajungă din proprie iniţiativă să cerceteze biblioteci, arhive, vechiul grai, portul, Institutul Social Banat Crişana Despărţământul Timişoara, Dare de seamă despre activitatea desfăşurată de la data de 20 martie 1934 până la 24 martie 1935, în „Revista Institutului Social Banat Crişana”, nr.13 ,

Timişoara, 1935, p. 162

Strânsele relaţii pe care le are Traian Mager cu profesorul Dimitrie Gusti şi cu Institutul Social Român şi Fundaţiile Culturale Regale „Principele Carol” fac ca în anul 1936 o echipă de studenţi monografişti să vină în localitatea Vârfurile. Ea îşi va desfăşura activitatea aici în vara anului 1936 fiind condusă de către Traian Mager. Echipa era formată dintr-un medicinist, un agronom, un veterinar, un onefrist, un antropolog care era şi şeful echipei, un

sociolog şi o maestră de gospodărie. Mai făceau parte din ea şi patru elevi normalişti de la Arad. Activitatea desfăşurată a constat din măsurători antropologice, vizite medicale, lecţii de igienă, împărtăşirea de cunoştinţe agricole. Membrii echipei au colaborat foarte bine cu localnicii lansându-se chiar ideia ridicării unui cămin cultural, fapt ce a trezit un viu entuziasm.

În urma acestor ani de cercetare în zona Hălmagiului, profesorul Traian Mager a reuşit să strângă o cantitate impresionantă de informaţii care pot face obiectul unei monografii. Întro scrisoare din 21 septembrie 1937 adresată preşedintelui Asociaţiei Astra din Cluj, domnului Iuliu Moldovan, Traian Mager făcea o trecere în revistă a muncii sale de până atunci: „O monografie neputând fi scrisă de un singur autor, am căutat şi voi căuta colaboratori. Am scris singur cadrul istoric. Am adunat material informativ şi pentru celelalte cadre, cosmologic, biologic, psihologic. Folclor muzical am înregistrat cu d. Emil Monţia,

cunoscutul compozitor. Asistat de o studentă am făcut 400 de fişe bio-antropologice conform modelului alăturat. (…)În anul acesta aş dori să apară cadrul istoric în patru volumaşe, conform celor două volume, II, III, care sunt tipărite deja. Volumul I se află acum sub tipar, întrucât aşteptam un document din arhiva statului din Budapesta.”

Aşa cum spunea, cu modestie, în scrisoarea de mai sus, cele trei volume publicate sub titlul Aspecte din Munţii Apuseni. Ţinutul Hălmagiului –monografie, cadrul istoric (volumele II şi III apărute în anul 1937, iar volumul I în anul 1938 din cauză că aştepta un document de la arhivele statului din Budapesta) reprezintă doar o parte din bogatul material pe care

profesorul Mager l-a adunat din regiunea Hălmagiului, material pe care l-a pus în slujba Institutului Social. Apariţia acestor publicaţii precum şi munca depusă de către profesor au fost pe deplin recunoscute şi elogiate, aşa cum reise din publicaţiile vremii. Gazeta Curierul din 17 aprilie 1938 menţiona: „…o lucrare de o deosebită valoare care înfăţişează complexa problemă a Munţilor Apuseni, mărginindu-se doar la Ţinutul Hălmagiului.

Această lucrare este o vastă monografie care are scopul de a contribui la cunoaşterea fenomenului românesc din această regiune.

Până în prezent sunt tipărite trei volume din cadrul istoric: Volumui I cuprinde istoria veche inclusiv revoluţia lui Horea. Volumul II tratează prima jumătate a sec. 19-lea, inclusiv revoluţia lui Avram Iancu.Volumul III cuprinde manifestările politice şi înfăptuirile realizate pe teren cultural în

epoca de relativă libertate naţională a Zărandului (1850 – 1876).”59

Ziarul Biserica şi Şcoala consemnează şi el, la 8 mai 1938 apariţia celor trei volume şi are cuvinte de laudă la adresa pofesorului Traian Mager: „Autorul, un străduitor cercetător şi stăruitor condeiu, nu e la prima încercare. L-a relevat anii trecuţi şi d. prof. N. Iorga în „Neamul Românesc”.La fel scrie şi Teodor T. Ţiucra în ziarul Înnoirea din 1 septembrie 1938: „Contribuţiile monografice, ca aceia a Dlui Prof. Traian Mager, pentru cunoaşterea vieţii frământate a poporului din jurul Hălmagiului şi a Dlui Petru Ţiucra Pribeagul, pentru

cunoaşterea judeţului Arad (Pietre Rămase, 1936), rămân pentru noi confirmări preţioase de dragoste de pământ, şi documente de interes ştiinţific, în care ne simţim alături de bucuriile şi durerile poporului nostru, alături de limba şi credinţele sale, pentru care a fost dârz a le apăra.”

Şi în revista Familia din Oradea (nr. 3 – 4 din 1938) apariţia celor trei volume este prezentată în termeni elogioşi: „De un timp încoace încep să apară în diferite regiuni ale ţării monografii istorice, cu menirea să ne arate trecutul istoric, şi toată bogăţia culturală a lor. O regiune deosebit de importantă a ţării noastre este şi ţinutul Hălmagiului, studiată de d-l Traian Mager, profesor, originar de acolo. D-sa ne prezintă în lumina-i adevărată, neamul

tenace al hălmăgenilor, biruitor în trecut, păstrător de tradiţii şi datini naţionale, pe pământul sfânt, unde au avut loc răscoale naţionale.”

Un amplu spaţiu dedicat monografiei lui Traian Mager îl oferă şi Florea Florescu în revista Sociologie românească nr. 4 – 6 din 1938 la rubrica „Realitatea Românească”: „Ţinutul Hălmagiului, monografia d-lui Traian Mager, care înfăţişează în trei volume cadrul istoric, este scrisă în spiritul şcoalei sociologice de la Bucureşti.

D-l Traian Mager, distinsul autor, este un adevărat îndrăgostit al aspectelor din Munţii Apuseni. Într-adevăr, d-sa în câteva rânduri mai înainte, s-a ocupat cu anumite regiuni ale acestor munţi. Chiar şi despre ţinutul Hălmagiului a mai avut şi alte contribuţii anterioare.

Cum zi de zi materialul se îngrămădea tot mai mult, autorul a înţeles să dea la iveală o operă care nu va trebui să aibă adăugiri: o monografie a ţinutului. (…) Spaţiul ne impune să ne oprim, deşi tot ce-ar trebui, n-am spus, despre monografia d-lui Traian Mager, care ar putea fi încununată cu un premiu al Academiei Române – un îndemn pentru alcătuirile ce vor urma.”

Pe lângă munca dedicată acestei monografii, Traian Mager a activat şi în cadrul

Serviciului Social, fiind inspector. În această calitate a militat pentru înfiinţarea de cămine culturale în localităţile Hălmagiu, Băneşti şi Târnova. A făcut, de asemenea, tot în spiritul şcolii sociologice, o serie de fişe privind ocupaţiile, obiceiurile, folclorul locuitorilor din zona Hălmagiului şi a ţinut o serie de conferinţe în cadrul Institutului Social Banat Crişana.

Ca om al locului, Traian Mager şi-a pus întreaga activitate în slujba acestui Ţinut al Hălmagiului, fiind dominat de ideia de a face cunoscută această regiune şi de a-i ajuta pe locuitorii ei. Aşa cum singur spunea: „… cercetările noastre n-au fost animate numai de

curiozitatea ştiinţifică, cât mai cu seamă de dorul de a găsi soluţii mântuitoare pentru combaterea suferinţelor … ani de-a rândul am căutat să coborâm acţiunea şi pe terenul înfăptuirilor practice. Ne-am apropiat, deci, de ceea ce se preconizează prin monografia sociologică a „Căminelor Culturale”.