O actriță. O tragedie. Șase personaje.
Întreaga poveste a spectacolului ”Felii” se desășoară într-un decor simplu, pe un text profund, dramatic și emoționant. Totul se învârte în jurul morții unui cunoscut senator, tragedie care influențează, în mod diferit, viețile mai multor femei, interpretate cu măiestrie de actrița Ofelia Popii.
Povestea începe cu Margareta, menajera, amanta defunctului (în casa căreia a și murit bărbatul), pe care soția acestuia a luat-o în casă pentru a o ajuta, după ce s-a îmbolnăvit și i-a fost amputat sânul.
Soţia senatorului este dependentă de alcool și se gândește mereu cu frustrare și dezamăgire la faptul că Marcel și-a găsit o amantă după ce a aflat de boala ei în persoana celei pe care o considera membru al familiei.
Clea, fiica defunctului Marcel, este un adolescent cu probleme, crescut într-o familie (de fațadă) model, ci este distribuitor de droguri, fiind ea însăşi dependentă, motiv pentru care va ajunge în spital în stare gravă. Acolo este îngrijită de o asistentă medicală, femeie cumsecade, care vede totul ca pe o situație tragică, cu care se confruntă aproape în fiecare zi.
Edith, mama lui Marcel este o femeie optimistă și plină de energie, în ciuda vârstei înaintate, care încearcă să o îmbărbăteze pe nora sa în necazul care a dat peste ea.
Bella, pedichiurista bărbatului – cea care se ocupa de o bătătură ce-i crea o mulţime de neplăceri acestuia – este devastată de moartea lui Marcel pentru că acesta o ajuta să-i cumpere tratament fiicei sale, imobilizate la pat, din cauza unei malformații la coloană.
Toate poveștile se întrepătrund perfect, personajele făcându-și apariția din spatele unor uși, care sunt, de fapt, un fel de paravan pentru ca actrița să se poată schimba în funcție de rol. Doar în ultima parte a spectacolului Ofelia Popii intră în tote rolurile consecutiv, cu replici din fiecare, într-o interpretare de un dramatism cutremurător, care nu are cum să nu impresioneze.
Finalul aduce în fața publicului un moment de o mare sensibilitate. Vorbim aici despre scena în care Clea, care nu supraviețuiește, își regăsește tatăl dincolo de moarte. Aceasta se pregătește ”de călătorie” cu un bagaj în care pune: un termos, o carte (”De veghe în lanul de secară„), două insigne (una cu ”I am a bad girl”, pentru ea și cealaltă cu ”I love bad girls”, pentru tatăl ei), o ață albastră și alte mărunțișuri care reprezintă, simbolic, micile bucurii și plăceri ale vieții care sunt mult mai importante decât banii și faima de care s-a bucurat familia ei fără a avea, însă parte, de căldură, iubire și prețuire.
Citiți principiile noastre de moderare aici!