Una din cele mai valoroase comedii de moravuri din dramaturgia românească, „Gaițele” de Alexandru Kiriţescu, este spectacolul pe care vi-l propune teatrul arădean pentru finalul de an. O piesă care s-a jucat în multe variante, pe mai toate scenele ţării, cu un succes enorm, pe care o puteţi vedea – duminică, 20 decembrie,de la ora 19.00 – în concepţia regizorului Laurian Oniga şi cu un decor în viziunea artistului plastic Doru Păcurar.

Geneza piesei

Iată cum răspundea în 1953, însuşi autorul, la întrebarea „Cum am ajuns să scriu această piesă?“: „Împrejurări familiale mă determinaseră să locuiesc, câtva timp, la Craiova. Pe acea vreme, Oltenia aparţinea la vreo nouă sau zece familii de mari moşieri, pe ale căror pământuri ţăranii pălmaşi erau exploataţi cu sălbăticie. […] Am avut prilejul să cunosc îndeproape pe aceşti moşieri şi zarafi, din care se recrutau conducătorii ţării. Am cunoscut lăcomia, avariţia, trufia şi cinismul lor, lipsa din sufletele lor a oricărui simţământ uman, bestialitatea lor. Şi atunci, încercând să urmez pilda strălucită a marilor înaintaşi realişti ai scenei, am luat calea satirei sociale şi am scris «Gaițele» , piesă în care m-am străduit cu adevăr şi mânie, să demasc lumea putredă ce mi se dezvăluise în toată hâda ei goliciune. Aşa s-a născut piesa de faţă. Premiera a provocat stupoare. S-a râs, dar cu inima strânsă şi, la ieşire, spectatorul burghez simţea ceva amar pe cerul gurii.”

Subiectul

Acţiunea se petrece „cam prin vara anului 1930”, în casa Anetei Duduleanu, văduva marelui moşier Tasse Duduleanu (stăpân a 9 moşii, plus alte 12 pe care le ţinea în arendă), casă în care bătrâna locuia împreună cu fiica cea mică, Margareta, soţul acesteia Mircea Aldea, o guvernantă și o servitoare.
Într-o casă în care dominau urletele, meschinăriile, egosimul şi ironia dusă la extrem, Mircea Aldea este un intrus, intrat forţat, prin căsătoria cu Margareta Duduleanu, care se macină încet, încet până ajunge la disperare. În toată acestă monstruozitate, apare Wanda Serafim, o femeie uşoară, venită de la Paris, nepoata marelui moşier Tasse Duduleanu şi implicit verişoară a Margaretei. Aceasta îl seduce pe Mircea, care se aruncă fără tăgadă în braţele ei, într-un moment total nepotrivit (când soţia sa era însărcinată). Răceala care intervine între cei doi soţi nu îi dă nicio clipă impresia Margaretei că ar putea fi vorba de o altă femeie, ba chiar îl îndeamnă pe Mircea să meargă însoţit de Wanda la o recepţie dată în cinstea unei cununii, fiind convinsă că adevăratul motiv al îndepărtării bărbatului ei era copilul, pe care acesta îl aştepta cu nerăbdare şi asupra căruia îşi îndrepta acum toată energia afectivă. De aici va proveni şi tragedia: Margareta Aldea suferea de o boală de inimă, iar cei doi fraţi Georges şi Ianache, încearcă să o convingă să „lepede” copilul, căci „uşurarea” la termen îi putea fi fatală. Femeia refuză categoric acest lucru, argumentul ei fiind dorinţa nemăsurată a lui Mircea de a avea un copil, moment în care Aneta Duduleanu vine în cameră cu un mănunchi de scrisori de dragoste ale ginerelui ei către Wanda. Urmează alte momente de tragi-comedie, citirea scrisorilor. Pe fondul amuzamentului celor doi fraţi şi al bătrânei, Margareta se sinucide cu o supradoză de laudanum. Piesa se incheie cu o „glumă” de parastas, la care până la un moment dat participanţii erau „aşa de bine dispuşi”, după cum, inconştient, mărturiseşte Zoe.

Distribuţia

În distribuție: Aneta Duduleanu / Liliana Balica, Wanda Serafim / Carmen Butariu, Margareta Aldea / Oana Kun, Colette Duduleanu / Mariana Tofan

Fraulein / Angela – Petrean Varjasi, Lena / Dorina Darie – Peter, Zoia / Adriana Ghiniță, Bozsi / Roxana Sabău – Nica, Mircea Aldea / Ștefan Statnic, George Duduleanu / Dan Covrig, Ianache Duduleanu / Constantin Florea, Profesorul de pian / Ilko Gradev