După revoluţie, toate guvernele care s-au perindat la putere au schimbat într-un ritm infernal legile privind retrocedarea bunurilor confiscate de către statul comunist, iar cavalcada proceselor intentate statului român a dat naştere la decizii de-a dreptul halucinante. În timp ce, de pildă, urmaşii unui grof au câştigat în instanţă un sat întreg (!), oameni de bună credinţă, cu dosare limpezi ca lumina zilei, blindate cu dovezi, se zbat de ani de zile să îşi primească drepturile.
Este şi cazul arădeanului Mihai Stana, căruia, în 1985, comuniştii i-au luat casa de pe strada Banu Mărăcine, în cadrul planului de sistematizare. După revoluţie, în baza legii, şi-a cumpărat casa în care fusese mutat, ca şi chiriaş, după expropiere, însă din nou a fost evacuat de către un american, fiul foştilor proprietari, care a câştigat un proces cu statul român. Aceasta, în ciuda faptului că părinţii săi plecaseră legal în SUA, fiind despăgubiţi. Mai mult, americanul” l-a lăsat şi fără toate bunurile din casă.
Astfel, după ce a cunoscut dictatura comunistă, Mihai Stana, chiriaş, bate tribunalele, confruntându-se cu „dictatura” hăţişului legislativ.
În democraţie ca şi-n comunism
În anii 70, Mihai Stana avea locuinţă proprietate personală pe Banu Mărăcine, locuind acolo împreună cu părinţii şi soţia. Având şi teren de 650 metri pătraţi, a decis să mai construiască una, mai mare, iar în 1971 a definitivat construcţia: trei camere, anexă, bucătărie, șpais. Având şi un serviciu bun, tehnician la Strungul, socotea că pentru a fi un om împlinit nu îi mai lipseau decât copiii. În 1974 s-a născut băiatul, Mihai Stana junior, iar în 1976, fata, Simona Maria. Nici nu visa omul ce soartă îi rezerva comunismul şi poate că nici nu se gândea că orânduirea s-ar putea schimba. Sau, poate că spera într-o schimbare, dar nici nu visa că, din punctul lui de vedere, statul democratic va fi la fel de hoţ ca şi cel comunist…
Expropierea
În 1985, un număr de 48 de familii de pe Banu Mărăcine, printre care şi a lui Mihai Stana, au fost chemate la Primărie şi anunţate că vor fi expropiate, deoarece în zonă se vor construi blocuri, conform planului de sistematizare aprobat prin decret. În scurt timp, din proprietar, Mihai Stana s-a trezit chiriaş, pe strada Bariţiu, nr. 33, o casă mare, ai cărei proprietari plecaseră definitiv în SUA, fiind despăgubiţi de către stat. De fapt, lui i s-a repartizat un apartament din respectiva casă, celălalt primind destinaţia de locuinţă de serviciu pentru un angajat al Combinatului Chimic.
După revoluţie, atât Stana cât şi locatarul celuilalt apartament au încheiat contract de închiriere cu Recons, iar în 1997, în baza Legii 112, ambii şi-au cumpărat apartamentele. Mulţumit că a ajuns din nou proprietar, omul s-a apucat de investiţii, făcând din locuinţă una de top, cu toate utilităţile, inclusiv gazul. A investit o grămadă de bani pentru a pune la punct şi anexa din curte, pe care a transformat-o într-o adevărată locuinţă, cu o cameră, baie şi bucătărie.
Lovitură de teatru
Nu i-a fost dat, însă, să se bucure prea mult de roadele muncii sale, pentru că în 2006 băiatul foştilor proprietari, a dat în judecată- din Portland- statul român, solicitând să i se restituie în natură locuinţa părinţilor săi. Toată lumea, inclusiv avocaţi şi judecători, l-au asigurat pe Stana că americanul are puţine şanse să primească măcar despăgubiri băneşti, din moment ce părinţii săi fuseseră despăgubiţi de către stat. Darămite să i se restituie casa ! Şi totuşi, incredibilul s-a produs: americanul a câştigat, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procesul cu statul român, instanţa hotărând restituirea întregului imobil. „El însuşi a recunoscut că nu ar fi avut nicio şansă să câştige procesele cu mine şi cu celălalt proprietar, pentru că eram cumpărători de bună credinţă şi tocmai de aceea s-a judecat cu statul”, spune Stana.
Evacuarea
Nici măcar nu a avut timp să se dezmeticească după lovitura primită. S-a trezit la uşă cu americanul şi cu executorul judecătoresc, cerându-i să evacueze imediat locuinţa. Fără să i se dea măcar un termen, pentru a-şi lua bunurile!
„Pur şi simplu am fost dat afară, împreună cu fiul meu, în ciuda faptului că pe Procesul Verbal de evacuare scria negru pe alb că „pentru fiul părinţilor nu există titlu executoriu” ! A doua zi, când am venit să-mi recuperez bunurile, deja schimbase ialele de la intrarea în curte şi de la casă. Nici în ziua de astăzi nu le-am recuperat şi nici nu ştiu ce-a făcut individul cu mobila, televizorul, aragazul, candelabrele, covoarele, fotoliile şi toate celelalte. Am făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, pentru recuperarea bunurilor, dar s-a dat NUP, pentru că, cică, trebuie să fac plângerea la Curtea de Apel Timişoara şi să mă prezint împreună cu executorul. Nu am mai făcut nimic, m-au lăsat nervii”, povesteşte Stana.
Cu ce s-a ales ?
Pentru casa de pe Banu Mărăcine, Stana a primit, înainte de demolare, o despăgubire mai mult simbolică, o sumă derizorie, fără să primească, însă vreun leu pentru terenul de 650 mp. S-a considerat, probabil, că se compensează cu oferirea apartamentului în chirie. Pentru proprietatea de pe Bariţiu nu a recuperat nimic din sumele cheltuite pentru cumpărare. A primit de la Recons o sumă, departe de cea reală, pentru cheltuielile cu amenajarea şi introducerea utilităţilor.
Şirul proceselor
După epuizarea tuturor căilor de atac în România, Mihai Stana a deschis proces la CEDO, deoarece statul român a refuzat să-l despăgubească pentru locuinţa de pe Bariţiu. De-a dreptul dramatică, însă, este situaţia proceselor pentru recuperarea sumelor stabilite în urma unor expertize ca diferenţă de valoare a casei din Banu Mărăcine şi pentru teren. În acest caz, Mihai Stana are sentinţă definitivă şi irevocabilă, din 2007 ! De atunci se chinuie să îşi primească drepturile, dar statul român îşi bate pur şi simplu joc de el. Cu sentinţa din 2007 în mână, a trebuit să parcurgă drumul întortochiat al legislaţiei româneşti, iar în iunie 2011, pe baza Raportului de evaluare depus la Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, urma să primească decizia Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor. Teoretic, o simplă formalitate. Practic, însă…
…Ungureanu, ce ghinion !
Din iunie 2011, în clasicul stil românesc, termenele pentru emiterea deciziei au tot fost amânate, ultima amânare fiind cauzată de absenţa ministrului Ialomiţianu, care era în Parlament, pentru dezbaterea bugetului. Ce să facă Mihai Stana ? S-a resemnat, spunându-şi că, după atâta aşteptare, mai poate aştepta până la termenul următor. Iată, însă, că în 13 martie a primit lovitura de măciucă, drept în moalele capului: după ce guvernele Boc l-au chinuit atâţia ani de zile, premierul Mihai Răzvan Ungureanu a dat ordonanţa prin care, timp de şase luni, se sistează eliberarea deciziilor !
Pe 13 septembrie…
…Când expiră termenul stabilit prin Ordonanţă, Mihai Stana va fi la Bucureşti. „Dacă nici atunci nu mi se va face dreptate, mă instalez în faţa palatului Victoria şi fac greva foamei, până când premierul Victor Ponta va decide că trebuie să fiu repus în drepturi. Vreau să văd că USL, care a promis că va îndrepta toate nedreptăţile, se ţine de cuvânt. Dacă am renunţat la bunurile pe care mi le-a sechestrat , prin intermediul statului român, acel individ, de această dată nu voi mai renunţa, pentru că sper că, în sfârşit, statul român va înceta să mai fie la fel de hoţ ca şi statul comunist”, spune Mihai Stana.
Citiți principiile noastre de moderare aici!