De peste zece zile, în Piaţa Primărie zeci de arădeni protestează împotriva actualei guvernări. Primarul Aradului, fiind evident asociat cu această guvernare, este şi el ţinta acuzelor strigate în piaţă. Vă dau de gândit protestele, în perspectiva alegerilor?
Aveţi dreptate când vorbiţi de „ţintă”. Pentru că, într-adevăr, protestele sunt foarte personalizate. Oamenii vin înarmaţi nu doar cu înscrisuri pe pancarte, ci şi cu portrete sau caricaturi, de multe ori de un gust îndoielnic. Iar ceea ce s-a scandat la recentul miting al partidelor politice de opoziţie şi organizaţiilor angajate politic ale societăţii civile a fost cum nu se poate mai ţintit: „Ieşi afară, javră ordinară!”, „La puşcărie cu Falcă!” sau „Pleacă din Arad, du-te înapoi la Brad”. Astfel de scandări au dat, în general, tonul manifestărilor din aceste zile, formulând, nu-i aşa?, un program cu adevărat radical. Un program de „eradicare a răului” reprezentat de primarul Aradului. E foarte generos, vedeţi şi dumneavoastră, acest program, plin de propuneri coerente şi eficiente pentru cetăţeni, un program cu adevărat de viziune. Glumesc, desigur.
Chiar mă întreb cum de pot exista formaţiuni, explicit politice – USL, ori subversiv politice – precum mişcarea domnului Cristea, care să aibă naivitatea de a crede că astfel de scandări constituie un program electoral, o ofertă pentru arădeni.
Dar, poate că pornind de la aceste manifestări de nemulţumire, vor putea avansa în construirea unei propuneri alternative la viitoarele alegeri…
M-ar bucura, sincer, pentru calitatea dezbaterii publice, ca opoziţia să vină şi cu propuneri coerente, nu doar cu scandări iritate. Cetăţenii, puşi în faţa argumentelor, nu asurziţi de vociferările galeriei, vor putea judeca limpede. Să ne gândim un pic: domnii Gavril Popescu şi Claudiu Cristea nu sunt nişte novici într-ale politicii şi administraţiei. Aş putea spune că sunt formaţi în anii în care actuala opoziţie a condus Aradul. Să luăm ca reper anii 1992-2004, când, în administraţia oraşului, la Primărie chiar, s-au perindat toate forţele adunate azi în piaţă: PSD, PNL, PNŢCD (îl voi aloca acestui partid pe domnul Cristea, actualul militant civic). Luând acest reper de timp, îi invit pe arădeni să facă bilanţul administraţiilor opoziţiei. Şi să-l compare cu cel al mandatului „javrei ordinare” început în 2004. Va fi simplu, nu credeţi?
Credeţi că actualele proteste sunt simple acţiuni ale partidelor din opoziţie? Ori că ele manipulează manifestanţii?
Trebuie să recunoaştem că măsurile de reformă a statului au produs şi multă nemulţumire, pentru că au fost însoţite de măsuri de austeritate, fără să se confunde însă cu acestea. Vorbim aşadar de cetăţeni nemulţumiţi de starea lor materială, încercaţi de greutăţile cotidiene. Dar vorbim şi de unii oameni care pur şi simplu au pierdut nişte privilegii nedrepte. Aceste două categorii nu trebuie confundate. Ori, în protestele ultimelor zile, se încearcă amestecarea revendicărilor, opoziţia pretinzând că se sprijină pe un val de nemulţumire îndreptăţită, ea făcând de fapt valuri prin cei care şi-au pierdut privilegiile. Din păcate, manipulând confuzia, opoziţia se află ea însăşi într-o situaţie confuză, iar unele manifestări îi aduc chiar un deserviciu. Să vă dau un exemplu: pentru mine şi, sunt convins, pentru majoritatea arădenilor, a rosti rugăciunea împărătească Tatăl Nostru nu se împacă deloc cu scandări de genul „Ieşi afară, javră ordinară!”. Când spui „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, nu poţi continua cu „javră ordinară”. E aproape o blasfemie, o transformare a unei rugăciuni în blestem.
Dar rugăciunea Tatăl Nostru s-a rostit şi la Revoluţie şi în Piaţa Universităţii. Iar actualele proteste se revendică tocmai de la Piaţa Universităţii, care avea solicitări şi mai radicale, nu credeţi?
Mi se pare trist că se poate face această legătură abuzivă între Revoluţie, Piaţa Universităţii şi ce se întâmplă azi. Actualele manifestări sunt aproape opusul celor de odinioară. Pe atunci se scanda, de pildă, „Iliescu judecat pentru sângele vărsat!”. Astăzi, oponentul, Gheorghe Falcă, e trimis direct la puşcărie, sărindu-se peste etapa judecatei. „Falcă la puşcărie!” asta cer opozanţii, într-un evident regres în raport cu valorile democratice.
Piaţa Universităţii avea revendicări radicale, dar se bizuia pe o viziune generoasă, democratică. Acum, mi se cere să plec înapoi la Brad, ceea ce îmi aduce aminte de deportările forţate practicate de regimuri fasciste, ori comuniste. Adică acele regimuri care îşi trimit duşmanii politici direct la puşcărie, fără judecată, în dispreţul total al drepturilor şi libertăţilor. Mă întreb cu stupoare ce rău atât de mare am făcut, în mandatele mele, oraşului, încât să trebuiască să-mi strămut familia la Brad?
Vorbind despre mandatul dumneavoastră de primar, performanţele sale sunt contestate şi ele, acum în legătură cu felul în care e construit bugetul. Cum răspundeţi acuzaţiilor că s-a promovat un buget inadecvat crizei?
Mai întâi, mi-aş permite să fiu mai precaut în utilizarea cuvântului criză atunci când vorbim de Arad. Şi aş dori ca, lăsând deoparte lozincile, să ne întoarcem la cifre. Ştiu oare politicienii din opoziţie că, în anul 2010, în topul celor 7 judeţe din România care au înregistrat creştere economică, Aradul se situa pe locul al treilea? Ştiu oare că în 2011, în Arad s-au creat mai multe locuri de muncă decât au fost desfiinţate? Se pare că nu. Se pare că domniile lor au fost prea agitate cu agitaţia electorală prematură pentru a observa că, în vreme de criză, am construit o autostradă. Poate pentru asta trebuie să merg la puşcărie? Sau pentru faptul că 75% din centura ocolitoare e finalizată trebuie să plec la Brad? E ipocrit ce fac aceşti politicieni, însă singurii care pot sancţiona, prin vot, nu prin lozinci, un primar ales, sunt cetăţenii. Aceştia pot pune în balanţă faptul că, în 2004, străzile Aradului aveau canalizare în proporţie de 54%, iar astăzi, în proporţie de 92% şi pot judeca toate aceste realizări, cântărind cum se cuvine şi programul populist al opoziţiei.
La rândul dumneavoastră sunteţi acuzat de populism, datorită orientării unor cheltuieli din buget către mize electorale…
Atunci când nu ai un proiect raţional şi, de ce nu, gospodăresc, e cel mai uşor să acuzi. Ce contează că bugetul actual e structurat în proporţie de 20% din fonduri structurale şi pe alte 27% pe fonduri de la Bugetul de Stat, aşadar deloc împovărătoare pentru contribuabilul arădean? Susţinătorii ipocriţi ai parcurilor şi vieţii culturale arădene vor considera drept cheltuieli cu iz electoral cele 53 de milioane de lei alocaţi culturii, recreerii şi religiei. Dar vor uita să precizeze că 52% din acest buget merge către investiţii. În ce fel pot fi considerate populiste şi electorale invetiţiile în infrastructura şi modernizarea unui oraş, asta n-o să poată să explice cetăţenilor. Şi ştiţi de ce? Pentru că, atunci când erau domniile lor la putere, în 2004, ponderea investiţiilor în buget era de 14%. Ce se făcea cu restul de bani în acele vremuri? Nu vreau să fiu aspru spunând că au fost bani utilizaţi electoral şi populist, dar pot să spun cu siguranţă că au fost bani irosiţi de politicieni imaturi. Politicieni care, în opt ani de opoziţie faţă de Gheorghe Falcă, nu au reuşit să-şi maturizeze oferta electorală şi să-şi profesionalizeze eventualii candidaţi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!