ARAD. Un imens scandal se profilează la Arad, după ce Guvernul a dat Ordonanţa care modifică Legea recunoştinţei, prin care s-au acordat drepturi tuturor deţinătorilor de certificate de revoluţionari, pe toate palierele, pornind de la luptători, continuând cu răniţi şi terminând cu urmaşii celor decedaţi. Se aruncă acuze grave la adresa Guvernului, care îşi permite să „şteargă” Aradul de pe harta revoluţiei, prin anularea titlului de „Oraş martir”, oraş care nu va mai avea revoluţionari, deoarece Aradul nu apare pe lista localităţilor în care au fost ocupate sedii ale instituţiilor regimului comunist şi nici nu au fost morţi sau răniţi înainte de fuga dictatorului.
La această deducţie duce lecturarea proiectului pe site-ul SSPR, în care se arată că „ sunt determinate localitățile în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului, după cum urmează: Timișoara, Caransebeș, Sibiu, Cugir, Lugoj, Tîrgu-Mureș, Cluj-Napoca, București“. Mai departe, raţionamentul este că, din moment ce Aradul nu figurează pe lista oraşelor în care au avut loc evenimente „cu rol determinant” până la momentul fugii dictatorului, niciunul dintre revoluţionarii arădeni care au titlul de „luptător cu merite deosebite” nu va putea să-l preschimbe în certificat de „luptător cu rol determinant”, aşa că toţi îşi vor pierde drepturile de care au beneficiat.
Situaţia reală
Într-o discuţie telefonică, secretarul de stat Adrian Sanda a oferit, punctual, detalii privind urmările aplicării normelor metodologice. Mai întâi, a precizat, cu fermitate, că nici nu se pune în discuţie pierderea titlului de „Oraş martir” de către Arad. „Nu ştiu de unde a putut să apară această, iertată-mi fie expresia, enormitate. Acest titlu a fost acordat de către Parlamentul României, prin vot, în urma demersurilor autorităţilor locale. Din acest motiv, nicăieri, în textul legii, nu veţi găsi sintagma „oraş” martir sau „localitate martir”, însă preschimbarea brevetelor de „luptător cu merite deosebite” în „luptător cu rol determinant” pentru toţi revoluţionarii din localităţile martir nu ar fi fost corectă. Sunt localităţi care, nu ştiu cum şi prin cine, au acest titlu, deşi acolo nu s-a întâmplat absolut nimic nu a existat măcar un protestatar până la fuga dictatorului. Dacă puteţi să vă imaginaţi, există cazuri în care s-a obişnuit titlul numai pentru că un localnic care îşi satisfăcea stagiul militar în nu ştiu care unitate militară a murit la revoluţie. Iată de ce, pentru acordarea noului titlu- „luptător cu rol determinat, sunt luate în calcul doar localitățile în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului: Timișoara, Caransebeș, Sibiu, Cugir, Lugoj, Tîrgu-Mureș, Cluj-Napoca, București. Că acestea au sau nu au şi calitatea de „Oraş martir”, chiar nu contează, este vorba despre acele oraşe în care oamenii, neştiind ce se va întâmpla, au ocupat sedii, au acţionat la modul fizic împotriva dictatorului, care era încă la putere, ceea ce a dus la apariţia victimelor înainte de fuga lui Ceauşescu”, spune Adrian Sanda.
Aradul nu a fost „determinant”?
Cu alte cuvinte, s-a considerat că „luptători cu rol determinant” pot fi doar revoluţionarii din oraşele care îndeplinesc condiţiile de mai sus. L-am întrebat pe dl. Secretar de stat dacă Valentin Voicilă şi cei câţiva din „nucleul dur”, care au împiedicat acţiunile fizice ostile ale mulţimii, pentru a evita o baie de sânge, nu au fost „determinanţi”. A răspuns că „Aradul este un caz special, care mă doare, mai ales că am fost acolo în 21 decembrie. Fără îndoială, Valentin Voicilă, care a condus revoluţia la Arad, ar merita cu prisosinţă acest titlu, dar nu se poate o lege exhaustivă pentru Arad sau pentru o persoană. Eu sper că, totuşi, se va putea face ceva, prin intermediul comisiei parlamentare pentru problemele revoluţionarilor, în Parlament”. (Sâmbătă, secretarul general al Blocului Naţional al Revoluţionarilor, Gheorghe Curta, va avea o nouă întâlnire cu parlamentari din comisia pentru problemele revoluţionarilor- NN)
Nodul gordian: indemnizaţia !
Toată această bulversare a fost cauzată de cel mai important element: banii! După cum a recunoscut, cu ceva timp înainte, cu ocazia grevei foamei câtorva revoluţionari, secretarul de stat Alexandra Braica, statul român nu-şi mai putea permite să plătească indemnizaţii de circa 2.000 de lei de persoană pentru revoluţionarii care, pe etape, s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Drept urmare, a apărut Ordonanţa de Urgenţă, care prevede că indemnizaţie vor mai primi doar cei care, în condiţiile noii legi, îşi vor putea preschimba brevetele de „luptători cu merite deosebite” în „luptători cu rol determinant”. Aceasta, spune secretarul de stat Adrian Sanda, nu înseamnă că revoluţionarii care nu vor îndeplini condiţiile pentru preschimbarea brevetelor îşi vor pierde drepturile. „Toate, dar absolut toate drepturile revoluţionarilor incluse în Legea recunoştinţei rămân intacte, doar că se elimină indemnizaţia. Toate certificatele care atestă calitatea de revoluţionar, dar nu pot fi preschimbate, rămân valabile”, precizează Adrian Sanda. Aşadar, pe baza brevetului nepreschimbat, revoluţionarii vor avea inclusiv dreptul de a se pensiona cu cinci ani mai devreme şi vor primi un spor la pensie.
Se putea altfel?
Calculând la rece, cei câţiva care, în nucleul condus de Voicilă, şi-au pus viaţa în pericol, precum şi alţii asemenea lor, din alte oraşe, ar fi meritat să fie recompensaţi inclusiv cu acea indemnizaţie. Cei care, în sediul judeţenei de partid, au petrecut nopţi de groază, cu gloanţele şuierând din toate părţile, nu meritau amărâta aceea de indemnizaţie ? Eu cred că da, însă nu despre aceasta am dorit să scriu aici şi acum, ci despre cum stau lucrurile în realitate, spre „gloanţele oarbe” trase acum. Guvernanţii spun că, pe spinarea acestora, au beneficiat şi ar fi beneficiat în continuare şi alţii, nemeritat. Corect, numai că revoluţionarii înşişi au cerut verificări la sânge şi eliminarea tuturor profitorilor, prin eliminarea certificatelor şi brevetelor eliberate după un anumit termen. Ar fi rămas, poate, doar „luptătorii cu merite deosebite” care cu adevărat au avut rol determinant, în schimb, multe mii de revoluţionari, care au avut merite mai mici decât liderii – ca să nu mai vorbim despre cei care nu au avut nicio tangenţă cu revoluţia – nu ar mai fi avut drepturile pe care le vor avea în continuare. Iar scandalul ar fi fost şi mai mare, de-a dreptul monstruos.
Convocare la şedinţă
Asociaţia 21 Decembrie 89 Arad- preşedinte Viorel Humel- convoacă toţi revoluţionarii pentru data de 31 ianuarie (sâmbătă), ora 12,00, la Casa Sindicatelor, pentru „comunicări şi decizii importante. Sunt invitaţi şi revoluţionarii de la alte asociaţii”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!