ARAD. Familia… Popescu locuieşte în Arad şi nu doreşte să-i publicăm numele real de teama unor eventuale repercusiuni neplăcute. Dar vă asigurăm că această familie există cu adevărat. E formată din doi adulţi şi doi copii. Soţii Popescu au puţin peste 40 de ani, iar copiii lor (în vârstă de 14 şi 16 ani) au, amândoi, un handicap grav, fiind total dependenţi de părinţi. Singurul venit al părinţilor îl constituie indemnizaţia de asistent personal de câte 630 de lei, ce le revine în baza unui contract de muncă încheiat, din spusele lor, cu Direcţia de Dezvoltare şi Asistenţă Comunitară.
În această lună, însă, soţii Popescu nu şi-au primit salariul. Adică nu mai au bani de mâncare, de medicamente, de întreţinere, de nimic… „Noi nu ne putem mişca deloc de lângă copiii noştri, ca să mergem să lucrăm în altă parte, să câştigăm un ban. Noi suntem legaţi de ei, trebuie să-i urmărim tot timpul, clipă de clipă. Suntem într-un stres permanent. Dar nu avem ce să facem, sunt copiii noştri. Dar cum să le explicăm, oare, acestor copii, cum să-i facem să înţeleagă că noi nu avem bani, că nu avem ce să le punem pe masă, că nu le mai putem lua scutecele de care au nevoie sau medicamentele de care depinde viaţa lor? Cum să le spunem că nu avem bani până nu se face rectificarea bugetară? Cum să înţeleagă copiii aşa ceva?” – spune, aproape plângând, doamna Popescu.
Umiliţi şi îngenuncheaţi
„E crimă şi pedeapsă! Iar situaţia e valabilă şi în cazul familiilor monoparentale. Suntem blocaţi, suntem îngenuncheaţi cu totul! Nu ştim ce-o să facem. E îngrozitor!” – spune Cristina Neţu-Pintescu, şi ea mamă a unui copil cu handicap.
Dincolo de necazul pe care îl trăiesc, zi de zi, cu copiii lor bolnavi, părinţii-asistenţi personali sunt puşi într-o situaţie absolut umilitoare: îşi cerşesc public salariul pe care trebuie să-l primească de la stat. „Suntem călcaţi în picioare pentru că suntem «cantitate neglijabilă». Copiii noştri nu se pot apăra, nu pot lupta pentru ei înşişi, noi nu avem puterea de a bloca un sistem – aşa cum o fac cei din Sănătate, din Educaţie sau din alte domenii. Dar suntem atât de disperaţi încât o să ieşim în stradă, o să ne aşezăm în faţa uşilor celor care au puterea deciziei… pentru că ceea ce se întâmplă este inadmisibil!!!” – punctează Cristina Neţu-Pintescu.
Soluţii concrete!
Luni dimineaţa, un grup de părinţi-asistenţi personali au programată o întâlnire cu prefectul Aradului, iar în cursul săptămânii vor să se întânească şi cu primarul Gheorghe Falcă. Ei vor să afle de ce altor judeţe li s-au repartizat bani pentru acoperirea acestor salarii, iar Aradului nu. Dar, dincolo de acest răspuns, ei aşteaptă soluţii concrete. „Nu putem trăi cu vorbe nici noi şi nici copiii noştri” – spun, pe bună dreptate, oamenii.
Cristina Neţu-Pintescu: Suntem blocaţi. Nu ştim ce-o să facem. E îngrozitor!
Citiți principiile noastre de moderare aici!