In memoriam prof. Ionel Muntean

Se spune că omul este măsura faptelor şi realizărilor sale. Pentru mulţimea de cunoscuţi, rude, prieteni şi mai ales pentru foştii săi elevi – unii cu familiile lor – vestea trecerii în nefiinţă, la vârsta de 79 de ani, a prof. Ionel Muntean a fost un moment de tristeţe şi emoţie.

La frumoasa capelă de la cimitirul comunal, dotată cu cele de trebuinţă, s-a strâns lume multă. Cu toţii au ţinut să-şi ia rămas bun de la cel care, alături de soţia sa, Cornelia, învăţătoare, stimată de elevi şi părinţi, s-a străduit să păstreze frumoasele şi statornicele tradiţii ale şcolii româneşti: elevii pregătiţi de ei să ştie carte, să fie ordonaţi şi disciplinaţi pentru a fi de folos societăţii. E lăudabilă iniţiativa conducerii comunei de a acorda distincţia de cetăţean de onoare al comunei pentru cei care au făcut tot ce au putut pentru comunitate.

Întâmplarea face ca în apropierea capelei, la un monument apropiat de cel al prof. Muntean, să-şi doarmă somnul de veci un alt cetăţean de onoare al comunei, dr. Remus Ambruş, cel care zeci de ani a vegheat neobosit, zi şi noapte, la alinarea suferinţelor oamenilor.

Se mai spune că fiecare zi în care nu ai făcut ceva bun pentru semenii tăi, să o socoteşti o zi pierdută. Aceşti oameni – cărora se cuvine să le păstrăm amintirea – nu au avut timp pentru a avea zile pierdute.

VASILE MOTOCEA,

ARAD