Sunteți curioși care era pulsul societății în 1961 în orașul nostru? Cum erau animate pe atunci străzile municipiului? Cum arătau clădirile și ce puncte de atracție aveau arădenii pe atunci, ținând cont, de pildă, că, la patru ani distanță, în 1965, Nicolae Ceaușescu avea să fie ales prim-secretar al partidului în cadrul Plenarei C.C. al P.C.R ? Vă oferim un material video de cinci minute care vă poate răspunde la aceste întrebări. Acest filmuleț, din punctul nostru de vedere, unul de o însemnătate istorică aparte, a fost postat de un cetățean de naționalitate germană, Walter F., pe un canal media.
Cine a fost arhitectul Szántay Ludovic (născut 20.feb.1872 – decedat 8.mar.1961)? Cel care a conturat Aradul; aşa cum îl vedem în filmuleţul de cinci minute.
„Clădirile proiectate de Szántay Ludovic sunt determinante în arhitectura Aradului atât ca importanţă, cât şi ca număr: Palatul Cultural, Biserica Evanghelică Luterană (Biserica Roşie), Gara CFR, Palatul Szántay, Palatul Bohus, Palatul Kohn, sediul Băncii Arad Cenad (Palatul Băncii Naţionale), Palatul Lloyd, Biserica Reformată, Cvartalul de locuinţe Neuman, Antrepozitele Andreny (6 Vânători)… Lipsa banilor, umilinţele la care sunt supuşi, decesul soţiei, greva foamei în care intră fiica Anna, ce moare în chinuri groaznice, duc la maxim tragismul acestei familii care pentru a se încălzi ardeau din preţioasa arhivă aflată în posesia renumitului arhitect. Sărac, umil şi îndurerat, arhitectul Szántay Ludovic, cel despre care în octombrie 1913 se scriau în presă următoarele – «Dacă în Arad este cineva al cărui nume trebuie păstrat pentru posteritate, atunci acela este Ludovic Szántay, arhitect cu gusturi rafinate, genialul proiectant şi constructor al Palatului Cultural…» – avea să se stingă din viaţă într-o cumplită mizerie la 8 martie 1961”, se arată pe site-ul adevărul.ro.
Citiți principiile noastre de moderare aici!