Vă propunem să vorbim astăzi despre infarctul miocardic acut și stopul cardio-respirator, două manifestari medicale foarte grave care trebuie tratate corespunzător şi, mai important, la momentul potrivit. Vom parcurge statisticile Serviciului Județean de Ambulanță Arad din primele șase luni ale acestui an, vom afla câți arădeni au murit din cauza acestor afecțiuni și vă vom oferi câteva sfaturi prețioase, din primele secunde de „aur”, pentru cei care sunt singuri și se confruntă cu una din cele două situaţii.
Două cazuri pe zi
Așadar, în primele șase luni ale lui 2017, au fost înregistrate 112 solicitări pentru infarct miocardic acut, adică în medie aproximativ 18 cazuri în fiecare lună. Dacă trecem la stopul cardio-respirator, lucrurile stau mai rău. În doar șase luni de zile, 306 pacienți au avut nevoie de resuscitare, adică de intervenția echipajului medical. Dacă facem o medie, putem observa că au existat 51 de solicitări în fiecare lună, adică două cazuri pe zi, din cele șase luni ale acestui an. Media pe care o prezentăm nu reprezintă frecvența cu care au fost efectuate solicitările de la lună la lună.
Supraviețuire, sub 7%
Trebuie specificat faptul că această afecțiune deosebit de gravă și cu urmări uneori ireversibile asupra corpului uman prezintă o rată de supraviețuire foarte mică chiar și în condiții de spitalizare. Pe scurt, rata de supraviețire atunci când suferiți un stop cardio-respirator este de 10 procente. Și dacă revenim la statistici, din cei 306 pacienți care au suferit un stop cardiorespirator, au supraviețuit doar 16. Adică, sub 7% din pacienți au revenit la viață. Pentru restul suferinzilor, echipajele medicale au declarat decesul.
Care sunt simptomele?
Cauzele pot fi multiple. Daca ne referim la cauzele cardiace, principala cauză este o
tulburare de ritm majoră ce se manifestă prin bătăi foarte rapide ale inimii. O alta cauză a stopului cardiac este infarctul miocardic acut. De asemenea, stopul cardio-respirator se poate instala în primele 24-48 de ore de la debutul infarctului miocardic acut, având un prognostic rezervat.
Ce simțim și cum trebuie să acționăm?
Am stat de vorbă cu doctorul Mircea Merea, directorul medical al Serviciului Județean de Ambulanță Arad, pentru a afla cum se manifestă și ce trebuie să facem în primele secunde de la debutul bolii.
„Durerea toracică sau disconfortul reprezintă simptomul cel mai des întâlnit pentru care pacientul solicită ambulanța. Caracteristicile durerii sunt: durere constrictivă, de strivire, apăsare sau strângere toracică, iar pacientul NU cedează la Nitroglicerină (acționează prin venodilatație determinând scăderea umplerii ventriculare).
Localizarea poate fi tipică: acută, retrosternală sau precordială, cu durata de minute sau prelungită, peste 20 minute, cu iradiere la baza gâtului, membrul superior stâng pe faţa cubitală a braţului până la nivelul mâinii şi degetelor uneori la nivelul mandibulei sau în regiunea interscapulară.
Atunci când localizarea este atipică, veți simți în epigastru (partea superioară a abdomenului, cuprinsă între coaste și ombilic) următoarele: junghi toracic, durere pleuretică, dispnee progresivă (tulburare a respirației caracterizată prin modificarea ritmului și intensității mișcărilor respiratorii), întâlnită mai des la vârstnici peste 75 de ani, la diabetici, femei, tineri, sau cei cu insuficiență respiratorie acută.
Pe scurt, simptomele clinice colaterale sunt: dispnee, transpiraţii, greaţă, vărsături, febră, insuficiență cardiacă, sincopă”, ne explică dr. Mircea Merea.
Ce trebuie să facă pacientul?
Dacă suferiți cumva simptomele enumerate mai sus, atunci trebuie să adoptați o poziție de repaus, să evitați orice efort fizic și să apelați de urgență numărul unic de urgență 112 fără a temporiza (amâna), în speranța că „las ca trece”. Combaterea anxietății, descrierea corectă și obiectivă a simptomelor către dispecerul de la numărul unic de urgență 112, pot face diferența dintre viață și moarte.
Citiți principiile noastre de moderare aici!