Pastorala de anul acesta a ÎPS Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, începe cu spusele Sfântului Ioan Gură de Aur într-o predică la Nașterea Domnului:

„Este dovada scoasă din recensământul care se găsește scris în Evanghelii: «s-a întâmplat», spune evanghelistul, «că în zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Acest prim recensământ s-a făcut pe când stăpânea peste Siria Quirinius. Și au plecat toți să se înscrie, fiecare în orașul lui. S-a suit și Iosif din Galileea, din orașul Nazaret, în Iudeea, în orașul lui David, care se numește Betleem, pentru că era din casa și seminția lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria cu care era logodit, fiind ea însărcinată. Și s-a întâmplat pe când erau ei acolo, că s-au împlinit zilele ca ea să nască; și a născut pe Fiul ei Cel întâi născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, pentru că ei nu aveau loc în casa de oaspeți.»”.

Din aceste cuvinte este evident că S-a născut în timpul primului recensământ. Și cel care vrea să afle timpul în care s-a făcut recensământul, are putința să știe exact acest lucru, citind codicii care se păstrează de obște în arhivele Romei.

Anul 2023 a fost proclamat, în Patriarhia Română, anul omagial „al pastorației persoanelor vârstnice și comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)”. În acest context, ÎPS Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, abordează tema imnografiei bisericești și în Pastorala Înaltpreasfinției Sale la Nașterea Domnului. Pe lângă trimiterile la scrierile sfinților părinți, imnografia bisericească a sărbătorii abordează pregnant menționarea recensământului într-o prelucrare ce atestă nu numai istoricitatea Mântuitorului, ci și viața și învățătura Sa.

Astfel, dintre numeroasele imne concludente la tematică următorul intonează:

„Scrisu-s-a oarecând, cu bătrânul Iosif, în Betleem, Maria, ca cea din sămânța lui David, purtând în pântece sarcina cea fără de sămânță. Dar a sosit vremea nașterii și nici un loc de sălășluire nu era; și ca un palat frumos s-a arătat peștera Împărătesei. Hristos Se naște ca să ridice chipul cel mai înainte căzut.”

Înscrierea, deci, primește un sens mai larg, adică ea trimite și la genealogia Mântuitorului.

În cursul Pastoralei, ÎPS Părinte le prezintă credincioșilor și alte imnuri, care grăiesc de la sine atât din punct de vedere istoric, cât și dogmatic. Colindele într-o paralelă atrăgătoare cu imnele, nu scapă nici ele prilejul binevenit al sărbătorii spre a pomeni de recensământul din vremea Nașterii Domnului. O variantă a versurilor cunoscutei colinde „O, ce veste minunată!” glăsuiește așa:

„Mergând Iosif cu Maria/la Betleem să se-scrie/ Într-un mic sălaș/lâng-acel oraș/S-a născut Mesia…”.

La fel amintește și colinda:

„Doamne, a Tale cuvinte care s-au scris mai-nainte/S-au plinit precum și scrie Moise la cartea întâie/ O minune!”.

„De remarcat legătura dintre cuvânt și scris. Cercetarea în domeniul scrierii arată că aceasta are origine sacră și se identifică cu omul. Ea este semnul manifestării Cuvântului. Scrierea apare astfel ca un substitut al vorbirii, desigur pentru eternizare. În cugetarea teologică socotim scrierea imprimare, pe o materie oarecare, a exprimării gândurilor sau a cuvintelor cuiva; este forma prin care oamenii și-au fixat ideile și descoperirile, pentru a se transmite generațiilor viitoare. Astfel, prin scriere sau scriptură se face aducere aminte de cei ce le-au scris și de faptele și evenimentele înscrise… Mântuitorul vorbește despre Scripturi. Sfânta Scriptură cuprinde cuvântul lui Dumnezeu; fiecare scriere sfântă este o mică scriptură. Toate laolaltă se numesc Sfânta Scriptură, iar cele scrise de apostoli și evangheliști alcătuiesc Noul Testament. Scrierile sfinte care cuprind Legea și proorocii alcătuiesc laolaltă ceea ce se numește Vechiul Testament. Ele poartă fiecare în parte și numirea de Carte, iar împreună Biblia… Fiind selecționate ca inspirate și colecționate de Biserică, Sfintele Scripturi nu pot fi înțelese și interpretate corect decât de Biserică”, spune ÎPS Părinte Timotei.

Crăciun pentru toată lumea

„Zilele de Crăciun nu pot să scape din vedere pe nimeni. De aceea grija mai ales față de cei privați de bucuriile adevărate, cei vârstnici fără de familie și singuri, cei suferinzi sau ocoliți de posibilitățile multiple ale lumii trebuie să fie în obiectivul atenției celor îmbiați să exercite lucrarea unei adevărate filantropii”, spune ÎPS Părinte.

Desigur, că îndeosebi acest răstimp de sărbători sfinte trăit întocmai este cel mai potrivit pentru practicarea întrajutorării creștinești. Moș Crăciun, care pare câteodată uitat, el însuși nu-și întrelasă îndatoririle pe care le are din vremuri și de care s-a achitat cu prisosință. De cei mai mulți însă, este așteptat cu nerăbdare și îndeosebi de către cei mici și poate care învață scrisul spre a-i trimite răvașele stăruitoare.

Biserica noastră, ca și în trecut, privește spre un nou an programat „Omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și comemorativ al tuturor Sfinţilor tămăduitori fără de arginți”. Cler și popor, preoți și credincioși în bucuria Crăciunului cu dreptate vor proceda la practicarea întrajutorării spre ajungerea la țintele îndatoririlor creștinești, cu precădere cele față de frații și surorile în nevoie. Și nu doar de sărbători, ci în tot timpul următor. (…) În această atmosferă sărbătorească îndreptăm gândurile spre toți cei ce sunt una în rugăciune cu dorirea ca darurile materiale de care au părtășie toți să adauge și pe cele spirituale, care dau îndemnul la ceea ce îmbogățește legătura dintre oameni prin întrajutorare frățească, bunăvoință și pace potrivit mesajului îngeresc din noaptea sfântă. Tuturor, cele mai alese urări. Amin!” – Al vostru, către Domnul rugător și de tot binele doritor, † TIMOTEI, ARHIEPISCOP al ARADULUI.