Rolul pe care-l interpretaţi în spectacolul „Platonov”, e un personaj tragic sau doar superficial?
Adrian Văncică: Îl simt blestemat să iubească femeia, femeile. E foarte sincer, nevrând să le înşele pe una cu alta, le iubeşte pur şi simplu din toată inima lui, în secunda asta pe una, în secunda cealaltă pe alta, şi totul cu o sinceritate maximă. Asta-i crucea lui.
Jucaţi cu aceeaşi dezinvoltură şi în filme. Aţi jucat în „Boogie”, „Marţi după Crăciun”, „Hârtia va fi albastră”… Ce vă place mai mult: scena sau platoul de filmare?
Adrian Văncică: E vorba de meserii diferite, într-o parte satisfacţiile sunt profesionale, în alta financiare, în altă de gaşcă, sau e vorba de celebritate. E limpede că faima şi notorietatea ţi-o aduce televizorul. Scurt, nu există altceva.
Aţi jucat şi în serialul de televiziune „State de Romania”, mulţi artişti consideră acceptarea unui rol într-un serial de televiziune, un compromis. A făcut Adrian Văncică un compromis faţă de el însuşi?
Adrian Văncică: Cine spune că e un compromis nu-şi dă seama pe ce lume trăim, şi cine nu-şi dă seama pe ce lume trăim, merită să moară, fără milă. Nu vorbesc fizic, ci ca şi carieră, profesional. Eu cred că la Institutul de Teatru ar trebui introduse ore de marketing. Trăim într-o economie de piaţă, eşti un produs. Nu e simplu deloc să ştii cum să-l vinzi, îl vinzi prea scump sau prea ieftin, îl vinzi prea mult sau prea puţin, dacă îl vinzi prea mult se uzează mult prea repede. Trebuie să înveţi toate aceste lucruri, repet, suntem într-o economie de piaţă. Nu ştiu pe nimeni care să trăiască numai din teatru.
Credeţi că această lejeritate a actorilor de a trece dintr-un registru cultural în altul, e valabilă şi pentru public. Ar putea fi publicul de teatru acelaşi cu cel de la „State de Romania” să zicem..
Adrian Văncică: Nu, nu cred. Publicul este diferit, unul este publicul de teatru, altul de seriale de televiziune. E vorba de repere, de valori care sunt diferite de la un segment la altul. Cel puţin aşa cred…
V-aţi încuraja fetele să facă teatru?
Adrian Văncică: Este cea mai frumoasă meserie din lume dacă au talent s-o facă, dacă nu, să stea acasă sau să facă altceva. E clar că nu vor putea trăi din meseria asta, dar este cea mai frumoasă meserie din lume. Asta e chinul, nu te obligă nimeni s-o faci dar este atât de frumos. Cine poate să spună cât costă cinci minute de aplauze de la 450 de oameni… ?!
Apropo de aplauze, spectacolul a fost un succes, publicul a fost încântat de jocul actoricesc. Cum v-aţi simţit voi, actorii, pe scena teatrului arădean?
Adrian Văncică: A fost greu pentru noi, la „Nottara” jucăm acest spectacol într-o sala studio care e mică, intimă. Aici ne-am trezit într-o sală mare unde sunt alte energii, alte drumuri. Ne-a fost foarte greu…
Proiecte de viitor, noi filme..
Adrian Văncică: La televizor nu mă mai vezi, o să mă apuc serios de stand up comedy prin baruri, îmi place genul şi spectacolele de la „Nottara”.
M.A.
Citiți principiile noastre de moderare aici!