JURNAL ARĂDEAN: Anul viitor vă expiră mandatul de procuror şef al DIICOT. Veţi mai aplica pentru un nou mandat? Sau DIICOT Arad va avea un alt şef?
DAN ILARIE: Am avut două mandate, primul a fost pe legea veche, de cinci ani. Din 2004, s-au adoptat alte legi în ceea ce priveşte justiţia, organizarea judecătorească, statutul judecătorilor şi CSM (Consiliul Superior al Magistraturii n.r.) şi, atunci, mandatul actual este de trei ani, adică primul considerat. Anul viitor, în 2012, expiră acest mandat şi, potrivit legii, aş mai avea dreptul la un mandat de şef de birou.
Şi veţi mai aplica pentru un nou mandat?
Dan Ilarie: O să văd. O să mă gândesc. Să nu crezi tu cumva sau oamenii că e mare chestie să fii şef. Dimpotrivă. Nu este nimic deosebit, este mai mult de muncă. Responsabilitate foarte mare. Nu de asta fug eu, dar te mai şi saturi pentru că sunt în al 11-lea an consecutiv de şefie. Adică, pe fosta structură la Parchet Tribunal, patru ani, 2000-2004, procuror şef birou şi apoi, din 2004, procuror şef la DIICOT.
Şi atunci ce opţiuni sunt pentru DIICOT Arad?
Dan Ilarie: Mie îmi place meseria în sine, nu funcţia de şef. Am doi colegi, procurori, care oricare dintre ei poate să opteze pentru funcţia asta. Este, din păcate sau din fericire, o castă închisă. Degeaba ar dori să vină cineva din afara Biroului DIICOT, pentru că organigrama este de trei procurori. Nu poate să vină nimeni, numai dacă pleacă unul din sistem.
Ne ţineţi în suspans.
Dan Ilarie: Nu este nicio tactică. Adică, hai să fiu eu foarte şmecher şi să nu zic ce am de gând să fac. Legea îmi dă dreptul să mai am un mandat. O să văd dacă mă mai duc sau nu. Nu mi-e frică de interviuri sau de învăţat. Ştiu ce-am de făcut în funcţia de şef… Dar, omul se mai satură şi de bine.
Ce se mai lucrează la DIICOT Arad? De când cu dosarul Rohozneanu, nu s-a mai ieşit în presă cu nimic răsunător.
Dan Ilarie: Dacă dosarele DIICOT nu sunt mediatizate înseamnă că nu se lucrează? Spre deosebire de alte structuri, ca să nu dau nume, noi, de la DIICOT nu prea ne facem publică munca. Pentru că nu trebuie să fac meseria asta în presă, nu?
Apropo de dosarul „Împăratul”…
Dan Ilarie: Cu dosarul „Împăratul” a fost meritul presei, sau cum să spun, nu am venit noi cu„haideţi să apărem în presă!”. Au fost determinate de personajele din lumea interlopă, acoliţii lor şi cei care erau împotriva lor şi asta a fost meritul „Aradon-ului”. Eu o singură dată am ieşit în presă, după arestarea lor. Atunci am făcut conferinţă de presă după care mi-am văzut de muncă.
Aţi fost acuzaţi de către cei din clanul Rohozneanu că le-aţi cerut bani ca să nu-i cercetaţi.
Dan Ilarie: Nici nu ştiu de ce capete de acuzare am scăpat să nu fiu acuzat. În primul rând, c-am luat mită: „şi ne-a cerut 20.000 de euro mită ca să nu ne aresteze”. Dacă ar fi fost adevărat, nu eram pe scaunul ăsta. Aveţi impresia că pe noi nu ne verifică nimeni? Atunci când suntem propuşi sau mergem să dăm concurs şi interviu pentru post de şef, nu ne verifică nimeni? Că am fost cu curve, că am tras pe nas droguri, că am luat mită. Uite cum zicea o avocată din anturajul lor: „excelent profesionist, caracter-om zero”. Adică, vezi Doamne, eu mi-am făcut mendrele cu ei după care i-am băgat la puşcărie.
Deci nu îi cunoaşteţi dinainte pe membrii clanului şi pe Rohozneanu?
Dan Ilarie: De cunoscut, îi cunosc dinainte. Păi, pe Rohozneanu l-am arestat eu prima dată. În 97. Aveam trei ani de procuratură. Cele două arestări ale lui Rohozneanu, din Arad, sunt ale mele, amândouă. După care ne-am întâlnit în oraş: „Servus, Uţule!”, „Servus, Dănuţe!”, ne-am pupat. Fratello, fratello şi ne-am văzut fiecare de treabă. Pe Fizidean îl cunosc pentru că eram prieten cu avocatul Ionel Sfăt. Şi el era… prieten pe de altă parte. Şi ca să lămurim odată chestia cu Delta: am fost în Deltă, într-adevăr, în 2004, eu, colegul meu Florin Roman, Ionel Sfăt şi încă nu prieten şi coleg de-al lui, Sovac Daniel. Doi cu doi. Şi la Deva, când am coborât să facem pipi şi să bem cafea, am constatat că în maşina lor era Fizidean. Moment în care eu am vrut să mă întorc. Cam asta a fost toată şmecheria. Dacă eu ştiam că pleacă Fizidean în Deltă, nu mergeam. Se lăuda că are poze. Unde-s pozele? De ce nu le-a dat? Dacă tot are poze cu mine. Poze compromiţătoare, că-s cu stripteuza în braţe ca să nu spun altcumva.
Există crimă organizată în Arad?
Dan Ilarie: Este.
Ar trebui să ne fie teamă să ieşim pe stradă?
Dan Ilarie: Nu! Dacă eu n-am păţit nimic că am lucrat dosarul Rohozneanu, cea mai periculoasă grupare, de ceilalţi nu trebuie să vă faceţi probleme. Când mă întrebi de crimă organizată, dacă vrei să se înţeleagă exact depre ce vorbim, atunci nu trebuie să vă închipuiţi acum că suntem la Palermo sau în Napoli.
Cu ce se ocupă crima organizată în Arad? Trafic de droguri, trafic de persoane?
Dan Ilarie: Ele de regulă sunt îngemănate. Nu prea există o grupare care să se ocupe numai de droguri. Trafic de persoane, şantaj. Astea sunt la modă. Căruţe cârne. Adică maşini furate sau înşelăciune asigurări.
Se consumă droguri în Arad?
Dan Ilarie: Enorm de multe. Dacă acum vreo zece ani ne bucuram, între ghilimele, când găseam pe unul cu un gram, cu un joint, ţigară de canabis, acum găsim plantaţie. Ştii ce mai lipseşte în Arad? Să găsec laborator de făcut amfetamine. Atât mai lipseşte.
În Arad nu se consumă cocaină sau heroină?
Dan Ilarie: Nu. Heroina tranzitează. Din fericire, în Arad nu se consumă heroină. Pe zona de vest, de regulă. Nici n-avem consumatori de aşa ceva. Canabis, esenţa din canabis, adică haşişul, pastilele şi cocaină.
Cocaină?
Dan Ilarie: Cocaină. Nu pentru vipuri, pentru gulere albe. Pentru că este foarte scumpă, 100-120 de euro gramul.
Ce înseamnă gulere albe?
Dan Ilarie: Oameni cu bani şi oameni care nu fac parte din lumea interlopă şi nici omul obişnuit care lucrează la fabrică sau nu ştiu unde. Din „high society”. Nu putem să ne apucăm acum să dăm în ziar că „x” consumă cocaină. Nu pot să-l dovedesc, aşa că trebuie să tac din gură. Cert este că eu nu consum, cum am auzit despre mine că sunt un drogangiu. Nici măcar n-am avut curiozitatea să-ncerc şi n-o s-o fac niciodată. Ar fi chiar culmea! Procuror sau procuror şef la o structură DIICOT care se ocupă de combaterea traficului de droguri să fie consumator de droguri.
Vi s-a propus să plecaţi la Bucureşti?
Dan Ilarie: Începând din 1997, când aveam doi ani de procuratură. În aparatul juridic, sau cum se numea, al Parlamentului. Şi după aceea, inclusiv ultima dată a fost prim adjunct al procurorului general, acum doi-trei ani.
Şi de ce nu aţi acceptat?
Dan Ilarie: Deşi nu sunt născut în Arad, sunt foarte legat de locul asta. Nu mă întreba de ce. Este ca inefabilul. Nu pot să exprim în cuvinte. Nu mă dau dus. „De asta faci dosarul Rohozneanu, ca să ai rampă de lansare!”, spun unii. Da, aşa fac de regulă alţii. N-am făcut şi nu o să fac niciodată aşa. Am spus atunci: „O să vedeţi că fac dosarul şi o să rămân tot în Arad”.
Ce riscuri aduce cu sine meseria de procuror? Pentru că am văzut şi auzit inculpaţi spunând că ei nu sunt vinovaţi şi că „procurorul m-a băgat”.
Dan Ilarie: De-aş avea un pistol să-l împuşc pe procuror. E un cântec de puşcărie. Păi, cum să mă iubească omul ăla pe care eu l-am dus la arestare şi l-am dus să fie condamnat? Dacă, după ce se linişteşte, realizează că el e de vină, că a făcut lucrul acela şi eu m-am comportat cum trebuia să mă comport ca om şi ca profesionist, că nu am nimic personal cu el, atunci va înţelege că nu eu sunt de vină şi atunci mă respectă ca atare, ori nu mă respectă, dar mă lasă în pace. Dacă nu înţelege asta, atunci se gândeşte să-mi ia gâtu .
Aţi primit ameninţări?
Dan Ilarie: Direct, nu. În faţă, prin telefon, să mă sune, nu. A venit doar Marius Dragoman, care a fost un simpatic, când era în faza de urmărire penală şi l-am audiat. Mi-a spus: „domnu procuror, câteodată mă gândesc noaptea cum vin şi vă iau gâtu şi mă duc 25 de ani la puşcărie”. Dar omul acela a fost cinstit şi a fost simpatic. În ce sens? Pentru că şi-a exprimat ce-i trece prin cap, nu că ar fi făcut-o. Şi Marius Dragoman nu va face niciodată nimic din punctul asta de vedere. De aceea am spus că nu suntem în Sicilia sau Napoli, pentru că românul nu este cu gena aceea, de criminal. Adică i s-a pus pata acum dar, după ce se linişteşte, spune: „Da nu o fac”. Cei despre care vorbim ucid cu sânge rece, nu emoţional. Asta este problema… Vrei să devin erou, martir? Se poate şi asta.
Nu vă gândiţi că în momentul în care începeţi o anchetă de o asemenea amploare, cum a fost cu clanul „Împăratul”…
Dan Ilarie: Crezi că sunt iresponsabil? Adică nu realizez riscurile? Şi ce trebuie să fac? Să-mi fie frică? Aici greşesc cei cu care intru eu în contact. Cred că mi-e frică. N-am de ce să-mi fie frică. Legea mă apără ca atare, dar când ies pe stradă sunt ca tine şi ca şi oricare altul. Aşteaptă şi-mi dă în cap. Şi? Ce băiat bun a fost şi… Se poate, ipotetic se poate şi asta. Să sperăm că niciodată practic. Nu trăim în junglă, aşa cum şi-a închipuit Rohozneanu şi alţii, că sunt stăpâni pe Arad. Sunt nişte legi, o orânduire socială, o organizare şi acestea, bune, rele, trebuie să le respectăm. Nu ne convin? De aceea suntem în democraţie, să le îmbunătăţim. Nu ne facem dreptate singuri.
Apropo de Rohozneanu, mai avem „stăpâni” în Arad?
Dan Ilarie: Avem mai multe grupuleţe care-şi dispută teritoriul.
Ce înţelegeţi prin teritoriu?
Dan Ilarie: Piaţa. Piaţa de desfacere sau de exploatare. Avem, sigur că avem. Se ştiu ei. Le-am transmis atunci avertismentul, dacă mai ţii minte, la conferinţa de presă, în ianuarie: „Aviz nu amatorilor, ci profesioniştilor!”. Nu sunt la nivelul lui Rohozneanu. Nici nu vor ajunge. Ăsta era adevărat lider. Toate drumurile astea pe care umblă băieţii aştia duc la Roma, adică la puşcărie. Toate duc acolo, mai devreme sau mai târziu.
Cei care încearcă să ia locul lui Rohozneanu pot învăţa din greşelile lui. Să nu vorbească la telefon pentru că este ascultat…
Dan Ilarie: Dacă încerci să mă faci să-ţi dau metode cu care lucrăm, nu o să le afli. Toată lumea ştie că se ascultă telefoanele. Şi ce dacă? Păi, nu mai ascult telefoanele, folosesc alte mijloace.
Clanul „Împăratul” încă aşteaptă judecarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Sunt şanse să fie judecat după noul Cod penal?
Dan Ilarie: Pe ei îi prinde exact nejudecaţi definitiv şi e obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile. Deci, pentru grup infracţional o să le dea maxim 5 ani. Şi îţi mai spun o bucurie: potrivit legii 39 pedeapsa pentru grup nu poate fi mai mare decât ce se dă pentru celelalte infracţiuni pe care le-am asociat. Deci, o să ajungă la 5 ani, au executat cât au excutat şi sunt afară. La sfârşitul acestui an sau anul viitor. Sunt întrebat: „Nu ţi-e frică dacă iese Rohozneanu?”. Iese? Foarte bine! Dănuţe, fratello! Ne pupăm iar şi o să-l întreb ce mai face. Tot de alea te ocupi? Da!? Vezi atunci! I m watching you! Consecinţele vor fi nefaste. Dacă nu se gândeşte bine politica penală într-un stat, atunci se va vedea ce se întâmplă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!