După mai bine de un an te prezinţi, în faţa arădenilor, cu o nouă carte. Dar pentru că – vorba unui coleg mai hâtru – „te vedem mai mult pe sticlă”, aş dori să începem prin a le reaminti cititorilor noştri cine este Lavinia Betea?
LAVINIA BETEA: E greu să răspunzi la întrebarea ,,cine sunt eu?”. Așa se și numește un test proiectiv de personalitate în care subiectului i se cere să se autodefinească prin 12 scurte propoziții. Cineva din categoria mea de vârstă și profesională ar răspunde, desigur, amintind principalele statusuri sociale: femeie, mamă, eventual bunică, profesor ș.a. Eu aș începe cu statusul de intelectual. De om continuu stăpânit de curiozitate epistemică. Dacă nu-mi fac ,,porția” de scris și lectură zilnică, seara mă simt ca și cum aș fi pierdut ceva. Această latură înnăscută a firii m-a făcut să renunț la onorantul post de învățătoare metodistă a Liceului Pedagogic din Arad, să urmez Facultatea de filozofie-istorie, specializarea psihologie a universității clujene, să trec prin diverse încercări ca să ajung ziarist la ,,Flacăra roșie”, respectiv ,,Adevărul” din Arad… Și să o iau iarăși de la capăt atunci când am dobândit deplina libertate de expresie, specializându-mă în psihologie pe zona de intersecție psihologie socială-istorie recentă. Să fac, iată, de-un sfert de veac, ,,naveta” Arad – București… De fapt, fiecare temă abordată înseamnă un alineat în viața profesională. Pui punct și o iei de la capăt. Trăiești, adică, în consens cu spiritul timpului tău. Și în continuă aventură.
Ce te-a atras spre studiul istoriei recente?
LAVINIA BETEA: Dorința imperioasă de-a cunoaște personajele și deciziile mai mult sau mai puțin ascunse care-au determinat cursul vieților noastre. Un motiv personal, aș zice. Sunt convinsă însă că asupra acestui mare experiment social ce-și propunea formarea ,,omului nou”, vor zăbovi numeroși cercetători încă multă vreme de-acum încolo. Anii regimului comunist vor rămâne de referință în multiple sensuri. Când spun asta nu mă refer doar la România.
Poate s-ar crede că, fiind vorba despre evenimente pe care mulţi le-au trăit, cercetarea acestei zone a istoriei este mai facilă. Cât de greu este să scoţi la lumină ceea ce noi, poate, nici n-am bănuit? Ai putea menţiona o mare satisfacţie din documentările tale?
LAVINIA BETEA: O consacrare ar putea fi Premiul Academiei primit pentru ,,Lucrețiu Pătrășcanu, moartea unui lider comunist”. Iar satisfacție poți zice că ai după o pagină încheiată. Dar eu vin din lumea rurală unde prin muncă nu se înțelege plăcere și, neparat, satisfacție. La izgonirea din rai, lui Adam și Evei li s-a prezis că-și vor câștiga traiul cu dificultăți și suferință. Astfel că, din fericire, am fost și sunt obișnuită să știu că trebuie să-mi duc lucrul început la capăt. Și să-l fac atât de bine cât sunt în stare. E o determinare care provine din neputința țăranului de-a se minți pe sine ori pe alții cu munca sa. Pe de altă parte, finalizarea documentărilor de arhivă seamănă meșteșugului țesutului unei tapiserii medievale. Alegi ,,fire” și faci ,,noduri”, urmând ,,desenul” scris dinainte de istorie. Cu săptămâni și luni de izolare, cu volumul de muncă al zilei socotit după cât te țin ochii și coloana vertebrală. Finalul depășește însă închipuirea. Aș fi crezut eu, oare, în anii ’80 că aș putea citi – nu scrie! – biografia reală a lui Ceaușescu, personajul care ne obtura orizontul ca un zeu?! Acuma știu însă cine și cum se face vinovat de ,,afacerea teroriștilor”, pot demonstra că industria românească nu era în 1989 un ,,morman de fiare vechi”, cunosc mecanismele evoluției și imploziei regimului comunist, metamorfoza ,,fiu al poporului” – tiran… ,,Biografia lui Ceaușescu” este o istorie în miniatură a celei doua jumătăți a secolului XX din România. Iar cel de-al treilea și ultim volum intitulat ,,Tiranul” ne înfățișează perioada 1971-1989.
Revenind la cartea pe care o vei lansa vineri, 26 iunie, de la ora 16, la Librăria Corina. Ea încheie o trilogie despre viaţa Ceauşeştilor. Dacă ar fi să-i faci o scurtă reclamă, ce le-ai spune cititorilor?
LAVINIA BETEA: Pe cei mai vârstnici i-aș îndemna s-o citească pentru a afla fața ascunsă a realităților trăite. Pe cei tineri i-aș invita la reflecție căci rădăcinile prezentului și viitorului sunt în trecut. De fapt, volumul acesta a fost scris la trei perechi de mâini, colegii mei autori, Florin Răzvan-Mihai și Ilarion Țiu aparținând tinerei generații de istorici.
Evident, nu pot încheia decât cu o curiozitate: ce urmează pentru scriitorul şi istoricul Lavinia Betea?
LAVINIA BETEA: Când se lansează o carte, autorii au încheiat-o cam demult. Între timp am scenarizat pentru TVR 1 un documentar istoric de 20 episoade intitulat ,,Adevăruri despre trecut”, foarte bine primit de public. Lucrez acum, pentru același post, la un alt scenariu despre tragedia celui de-al doilea război mondial pentru diversele categorii de cetățeni români. Între timp am publicat, în ediție online, și un manual de psihologie socială pentru studenți. Vara aceasta plănuiesc să pregătesc două reeditări. Și voi încerca să mă conving că ar trebui să-mi încep memoriile. Am trăit împrejurări neobișnuite și am cunoscut personaje formidabile. Sunt martora unor vremuri interesante. Cu datoria aferentă a mărturiei.
Câteva titluri
Între lucrările de istorie recentă publicate de Lavinia Betea menţionăm:„Stăpânul secretelor lui Ceauşescu. I se spunea Machaivelli. Ştefan Andrei în dialog cu Lavinia Betea”, „Lucreţiu Pătrăşcanu – moartea unui lider comunist”,
„Poveşti din Cartierul Primăverii”, „Psihologie politică. Individ, lider, mulţime în regimul comunist”, „Partea lor de adevăr”, „Bărbaţi şi femei. Întâlniri cu Serge Moscovici”, „Am făcut Jilava în pantofi de vară. Convorbiri cu Ioana Berindei” etc.
„Fiecare temă abordată înseamnă un alineat în viața mea profesională”
Citiți principiile noastre de moderare aici!