Am informat cititorii noştri despre premiul I pe care l-ai obţinut la Olimpiada Naţională de Muzică dar şi despre faptul că n-am reuşit să stăm, faţă în faţă, să vorbim despre această performanţă pentru că erai plecat în Anglia. Să ne spui, totuşi, pentru început, ce căutai pe la englezi?
ŞTEFAN ŞIMONCA-OPRIŢA: În Anglia am participat la cursul Pro Corda din Leiston, un curs de muzică de cameră pentru tineri între 12 şi 14 ani, unde am fost apreciat pentru interpretarea şi colaborarea în cvartet. A fost un curs intensiv care mi-a slujit foarte mult, deoarece am fost învăţat de unii dintre cei mai prestigioşi muzicieni din Marea Britanie. Programul fiecărei zile cuprindea cursuri de muzică de cameră, dar şi de cor, orchestră, teorie, compoziţie şi master classes.
Revenind la Olimpiadă, cum a fost competiţia de la Suceava?
ŞTEFAN ŞIMONCA-OPRIŢA: Este vorba de locul I la etapa finală, națională, a Olimpiadei de Interpretare Muzicală de la Suceava, unde am obținut punctaj maxim. Concursul a fost greu, dar și foarte frumos, având în vedere zona specială unde a fost ales să se desfășoare.
Cum te-ai pregătit pentru acest concurs?
ŞTEFAN ŞIMONCA-OPRIŢA: M-am pregătit cum s-a pregătit orice alt concurent sau candidat al meu: mult studiu și multă concentrare la ceea ce trebuia făcut. Doar că programul pe care l-am prezentat eu este foarte puțin cunoscut în țară. Nimeni nu se aștepta ca, în loc de clasicele Concerte, Mazurci sau Poloneze de Wieniawski sau alți compozitori ca Vieuxtemps, Mozart, Lalo sau mulți alții, să apară lucrări de George Enescu sau Serghei Rahmaninov.
Anul trecut mi-ai spus că eşti dedicat total lui George Enescu. Am aflat că ai interpretat în concurs „Arii în stil românesc” de Enescu şi ai vizitat, cu această ocazie, casa natală a compozitorului din Liveni. Ce sentimente ţi-a creat această întâlnire cu locurile pe unde a copilărit?
ŞTEFAN ŞIMONCA-OPRIŢA: Deşi intrarea în Liveni se face pe un drum neasfaltat, efortul a fost răsplătit prin faptul că am simţit prezenţa Maestrului George Enescu la el acasă, locul de unde a plecat, pentru ultima oară, în 1946. Pe lângă sentimentul de singurătate a casei am avut şi unul de bucurie foarte mare, având în vedere faptul că i-am cântat Maestrului la vioară.
Ce înseamnă pentru tine instrumentul la care cânţi?
ŞTEFAN ŞIMONCA-OPRIŢA: Instrumentul este unealta prin care eu îmi exprim dragostea față de muzică. În același timp, este un ajutor imens pentru îndeplinirea tehnicii visate de orice violonist. Mai mulți lutieri mi-au spus că este posibil ca vioara pe care o posed să fie o copie Stradivarius făcută în Boemia acum nu mai puțin de două sute de ani. Așadar, este o bucurie imensă să știi că vioara ta și-a îndeplinit cariera, cu premii de valoare și cu un violonist care o iubește foarte mult… şi căruia i-a împlinit destinul.
Eşti în ultimul an de gimnaziu. Ce urmează în pregătirea ta şcolară şi artistică?
ŞTEFAN ŞIMONCA-OPRIŢA: Deocamdată, am decis să rămân la Arad pentru cel puțin încă un an, dar plecările mele lunare la București și plecările mele anuale în Anglia, pentru dezvoltarea mea artistică necesară, nu se vor opri. Pentru viitor, mă gândesc să plec la București, iar apoi, după liceu, în Anglia, unde sunt primit de fiecare dată cu brațele deschise.
Vasile Filip
vasile.filip@russmedia.ro
În repertoriu
Ştefan Şimonca-Opriţa a cântat, la Olimiadă, Enescu, Rahmaninov, dar și Paganini, acesta fiind obligatoriu inclus în repertoriu. De Paganini – Capriciul nr. 20 ,,Cimpoiul’’, Enescu – ,,Arii în gen românesc’’ și Rahmaninov – ,,Romanță și Dans maghiar pentru vioară și pian, op. 6’’
„Vioara este unealta prin care eu îmi exprim dragostea față de muzică”
Citiți principiile noastre de moderare aici!