Cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti sărbătorim Floriile, adică Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos. Este în fapt ultima intrare a Mântuitorului în sfânta cetate, înainte de Patimi. A fost o mare bucurie, Mântuitorul fiind aclamat ca „Împărat al lui Israel” şi „Fiu al lui David”.

Domnul intra acum în Ierusalim, dar nu ca altadată, neştiut; acum vestea minunilor Sale şi al învierilor Sale – bunăoară învierea lui Lazar – înconjurase lumea. De aceea când mulțimile au aflat că vine, I-au aşternut hainele pe jos „au luat ramuri de finic şi-au ieşit în întâmpinarea Lui şi Îi cântau: Osana ! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului !”.

După ani şi ani, sărbatorită fără încetare, Duminica Floriilor ne deschide larg pridvorul plin de flori al sufletului nostru să-L întâmpinăm pe Domnul – „Primavara dulce” -, după cum Îl numea Maica Domnului atunci când Îl prohodea. Să-I gătim şi noi calea, pentru ca El să poată intra nestingherit în Ierusalimul inimilor noastre, şi să-I cântăm „Osana!” mărurisindu-L lumii aşa cum făceau mulţimile atunci, demult, şi pururea.

Din seara acestei zile, în toate bisericile ortodoxe, încep deniile, unde se rememorează tot ce a facut Mântuitorul pe pământ. Prin post, reculegere şi rugaciune, să parcurgem cele şapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos-Omul, pe drumul către rastignire şi Înviere, spre răscumpărarea noastră.