„În cursul dimineții de luni, apele dezlănțuite ale Mureșului au atins cota de aproape șapte metri în zona municipiului Arad, punând în repetate rânduri în mare primejdie orașul. Apa a încercat să se infiltreze în mai multe locuri, să depășească digurile supraînălțate și numai prin intervenții extrem de energice, de ultim moment, s-a putut ține piept puhoiului gata de a inunda orașul. Trecem prin clipe dramatice, de maximă încordare” – scria Flacăra Roșie, pe 18 mai 1970.
ARAD. „Pe aici, puhoiul nu va trece!” „Toate forțele împotriva furiei dezlănțuite a apelor!” Sunt doar două dintre titlurile din ziarul „Flacăra Roșie” din luna mai a anului 1970. Aradul s-a transformat într-o mare comunitate de oameni care încercau prin toate mijloacele să-și salveze orașul. Zile și nopți de muncă, mii de saci cu nisip cărați și puși în fața apelor, unitate și solidaritate. Totul a făcut ca centrul Aradului să scape de inundații. Fotografii-document au rămas în urma dezastrului naturii de acum jumătate de secol. Aradul sub ape, Aradul inundat.
Zile și nopți, relatate din prima linie
17 mai – Lipova sub ape/ Flacăra Roșie
„La ora când scriem aceste rânduri, apele Mureșului au atins o cotă de 700 cm, în zona orașului Lipova, care în mare parte a fost inundat. La Barațca șuvoiul a ieșit din matcă, inundând o parte din așezările omenești. Datorită măsurilor luate de organele locale de partid și de stat, cetățenii, bunurile materiale din aceste zone ca și din altele care sunt periclitate de inundație au fost evacuate din timp. Oamenii din localitățile județului nostru, afectate de calamitate, înfruntă pericolul cu bărbăție, acționând calm și hotărât, salvând tot ce se poate din calea furiei apelor.
Cu o putere sporită, apele învolburate înaintează spre municipiul Arad, amenințând cu inundația unele din localitățile întâlnite în cale. Pe toată valea Mureșului și până la ieșirea râului din perimetrul județului au fost luate măsuri excepționale, care își dovedesc oportunitatea.
Deși zile și nopți la rând cetățenii municipiului Arad, colectivele de muncitori, formațiile gărzilor patriotice, unitățile militare dislocate, brigăzile de tineri au muncit cu eroism pentru supraînălțarea digurilor și punerea în aplicare a tuturor măsurilor indicate de comitetele județean și municipal de partid, de consiiile populare, pericolul continuă să planeze asupra orașului”.
„Pe aici, puhoiul nu va trece!” – 18 mai 1970
„17 mai, orele 21.30. În dreapta și în stânga podului ce duce spre Aradul Nou și mai departe spre Timișoara, singurul punct din această zonă de intrare și ieșire din municipiu. Îndârjirea oamenilor în lupta cu stihia apelor dezlănțuite atinge cote […] Militarii au aprins felinare. Începe și ploaia rece, pătrunzătoare, iar apele vin tot mai învolburate, mai mânioase, urcând continuu spre diguri. În aceste condiții, munca eroică nu contenește nici-o clipă: camioane cu pământ, saci cu nisip și balast înalță parapeții.
În această zonă au muncit zile și nopți, fără întrerupere, formațiunile gărzilor patriotice de la Uzina de reparații, Uzinele de vagoane, Uzina de strunguri, „Libertate”, „Electrometal”, combinatele textil forestier alimentar de la IAMMBA și din alte întreprinderi – ne relatează locotenent colonelul Octav Telceanu, șeful statului major al gărzilor patriotice din municipiul Arad. Au muncit eroic – acesta e calificatul care li se poate da.
[…]
Orele 24. Aprele cresc vertiginos, amenințătoare, tot mai furioase. Din când în când apar copaci smulși din rădăcină, garduri, cotețe, mobilă. Crește pericolul cu orice clipă. Dinspre Fabrica de zahăr se dă alarma. Undeva puhoiul caută să se infiltreze. Cu o repeziciune greu de descris, apa e baricadată. Se acționează extrem de rapid, ordonat cu multă rațiune.
(18 mai) Orele 4 dimineață. Parapetul de pe cealaltă parte a Mureșului trepidează sub presiunea uriașă a apei. În orice moment poate ceda. Se intervine rapid cu camioanele ce transportă pământ, saci cu nisip, materiale de construcție.
Orele 6:30. Aceeași oameni sunt tot la datorie. Pe unii au venit să-i înlocuiască alții, dar ei nu pleacă. Sunt conștienți că prezența lor e extrem de necesară. Nu e timp de odihnă, nici măcar un minut.
– Pe aici puhoiul nu va trece, nu-l vom lăsa noi să treacă – spun acești bărbați ce și-au uitat de ei, de oboseală, de foame și sete. Totul e ca orașul să fie salvat. Și omul, mai dârz ca apa dezlănțuită, mai puternic ca orice forță potrivnică a naturii iese și de data asta biruitor. Stihia dezlănțuită e ținută în frâne, obligată să-și vadă de drum”. / I. Borșan
Mărturii din Alfa și Pârneava
„17 mai, ora 23:35. În dreptul străzilor Tunerilor, Ciocanului, Barbu Lăutaru, apa urcă secundă cu secundă spre dig, acoperind grădini, apoi case. Furia dezlănțuită, inimaginabilă a Mureșului, începe să-și spună cuvântul atât de nedorit. Cetățenii din străzile Dimitrov, Oituz, Ghe. Doja, Clujului, Pionieri, Hălmăgean, Dorobanți, Griviței rămăseseră parcă înmărmuriți. Dar n-a trecut mult căci, la chemarea organelor de ordine și spraveghere, oamenii au pus mâna pe lopeți, târnăcoape hârlețe, tărgi, înălțând digul cu încă un metru. Alături de ei formațiunile gărzilor patriotice de la IAMMBA, Fabrica de ceasuri, Uzinele de vagoane, Fabrica de zahăr, Comitetul de mobilă, Comitetul textul, aflate sub comanda locotenent-coloneilor Năstase Stroie, Traian Turcu, Ioan Cojocaru și a plutonierului adjunct Dumitru Șerban au săvârșit adevărate acte de eroism. Mulți dintre ei se aflau la a treia zi și noapte de muncă continuă pe dig.
17 mai, ora 23.45. Apele cresc, cresc, mereu, dărâmând și ducând garduri și case, transformând noaptea într-un tablou extrem de sinistru. Dar cetățenii, membrii formațiunilor patriotice, între care îi recunoaștem pe Gheorghe Teodor, Ioan Joza, Ioan Brad, de la Uzinele de vagoane, Constantin Anușca de la I.C.A., Ion Pieptănaru de la Fabrica de mobilă și mulți, mulți alții, muncesc parcă cu forțe sporite. De la un capăt la altul al digului ce afectează cartierul Pârneava din piepturile oamenilor răzbat spre noi ca un ecou cuvintele: „Pe aici apele nu vor trece. Nu vor trece!”
18 mai, ora 0:10. Comandamentului județean și municipal pentru apărarea împotriva inundațiilor le sunt solicitate ajutoare. Zeci de camioane transportă pământ, saci de nisip spre dig. Lopețile nu contenesc din lucru până în zori. Acum începe un nou atac împotriva stihiei”– C. Simion
Inundațiile, consemnate în Registrul Pompierilor
„Mai 1970, împotriva naturii dezlănțuite în zilele acestei luni, sute de tineri îmbrăcați în frumoasa haină militară au înscris fapte de abnegație și copleșitoare dăruire, contribuind la salvarea oamenilor și a bunurilor materiale de furia apelor care au depășit limitele de inundație ale digurilor.
Militarii Grupului de pompieri al județului Arad prezenți de nenumărate ori în misiuni care vizau salvarea de vieți omenești și bunuri materiale au răspuns și de această dată „Prezent la datorie”.
În aceste zile grele militarii companiei au trăit momente de încleștare, zile de nesomn în lupta cu furia dezlănțuită a apelor.
1,9 milioane de litri de apă evacuată
După retragerea apelor în matca lor, Mureșul curgând ca mai înainte liniștit, militarii subunității s-au alăturat cu trup și suflet oamenilor muncii pentru reconstrucție în urma sinistrului.
Militarii care au acționat la Lipova și Bârzava, precum și cei din municipiul Arad nu și-au precupețit eforturile, dând dovadă de o înaltă calitate morală, ajutați de cei din grupul Timiș au transportat peste 1.900.000 litri apă potabilă, acționând timp de peste 1.460 ore la scoaterea apei din subsolurile întreprinderilor și a caselor.
Diplome și distincții
Nume demne de laudă în aceste zile grele putem aminti: cap. Gogoanță Vasile, frt. Titirică Simion, frt. Simăndan Simion, frt. Păun Ioan, sold. Dronca Vasile, sold. Mihuța Ilie, sold. Ghiorghinoiu Nicolae, nume printre care se întrevăd fapte demne de cuvîntul „OM”.
Ca recunoștință a spiritului de sacrificiu dovedit, unui număr de 10 militari le-a fost acordată distincția „Fruntaș la munca patriotică” și unui număr de doi militari „Diploma de onoare a CC al U.T.C”.
Mândri de aceste distincții sunt: cap. Gogoanță Vasile, frt. Titirică Simion, frt. Simăndan Dumitru, frt. Păun Ion, sold. Mihuța Ilie, sold. Rapțu N, sold. Gheorghinoiu Nicolae, sold.Spinantiu Ioachim, sold. Radu Ioan, sold. Dronca Vasile.
Purtători ai distincției „Diploma de onoare a CC al U.T.C. sunt frt. Titirică Simion și sold. Dronca Vasile.
În urma apelului făcut de Partidul Comunist Român, militarii companiei de pompieri Arad au hotărât în unanimitate în cadrul sediului U.T.C. să contribuie „în contul omeniei” cu solda pentru ajutorarea populației sinistrate”.
Trimite articolul
XAlte timpuri,alți oameni,alte caractere.
-
Acestia sunt romanii adevarati ! Si forta calauzitoare de atunci si-a aratat valoarea ! Atunci tinerii faceau armata, deveneau barbati, iar nu niste efeminati si drogangii,ca acum !Vedem trantori ,care nu produc nimic pentru societate ,ci paraziteaza bugetul tarii!
O tempora, o mores..-
Auzi la asta….tinerii faceu armata, devneau barbati. Erau batjocura unor comunisti cu 8 clase.
Nu contest ca s-au mobilizat oamenii pentru aceasta calamitate. Respect lor. Dar sa ridici satui cutumelor comuniste in care s-a frant spiritul multor oameni si s-a dezvoltat o cultura de “sifonari” iar meritocratia s-a transformat in “nepotism” si “membru de partid”.
Sper sa dispara rapid generatia ta. Poate scapam cu ocazia asta si de votantii PSD. (partidul neo comunist din romania)-
Obraznic , esti!
Da , a fost mobilizate armata.cu civilii ,muncitorii din acele vremuri.
Altfel Aradul si nu numai erau duse cu toată suflarea.
Poate trebuie să faci câteva luni de armată ,,,,,să ai putin respect de o doamnă care merită.
Armata cu câțiva ani in urmă scotea Moldova de sub nămeți si localnicii erau la birt! -
Daca prindeai si tu regimul comunist,era doar spre binele tau : erai si tu barbat acuma, nu un fatalau care nu lucrezi nimic, ci esti doar un parazit social!
Apropo,cine te intretine: parintii sau vreau Activ caruia ii daruiesti tartita din interes ?
haide, asuma-ti si ne spune !-
Doamne ce pot sa citesc în aceste comenturi se vede de ce aceasta tara este în acest moment proasta Europei, din cauza unora care nu își respecta istoria asa cum e ia bună rea trebuie sa învățam sa nu o mai repetam dar cu astfel de oameni ce se jignesc și nu cauta sa facă ceva bun nu ai cum este dezbinare totala mai rău cred ca nu se poate.
Nu ne respectam oameni de valoare ii injosim asta strica totul în tara asta nu ne mai respectam uni pe alți triste vremuri trăim mai ales când e pace.
Sa ne ajute doamne doamne sa fim capabili sa inspiram copiilor sentimente mai bune sa aibe coloana vertebrala sa nu mai se voteze pentru niscai mititei sau sărmăluțe. Noi ca și părinți ca de la guvernanți astea și ce se întâmplă în scoli e șocant.
Sa ne ajute doamne doamne sa avem și minte nu doar cap.
-
-
-
-
ce vremuri,ce eroi,cata solidaritate !
-
Nu era solidaritate ,nu înțelegeți greșit ,era impunere cine avea curajul sa comenteze ??!!!! Era epoca comunista .Statem la coada pt apa o zi întreaga .Era o sărăcie lucie ,nu așa mai dori sa trăiesc acele zile Asta-i comunismul SUPUNERE 😭😭😭
-
Nici nu vreau sa ma gandesc ce a fost in inimile oamenilor care au prins acel an , cinste tuturor care prin eforturile lor au pus stavila apelor
Si nadlacanii au fost salvati de militari!
@Andreea Pintea…nu pot decat sa va apreciez si sa va multumesc pentru documentarea acestui articol…Da..au fost zile cumplite…
Copil fiind,locuind in zona riverana,in spatele Bisericii Rosii,parintii ne-au mutat cu tot ce s-a putut in podul cladirii inalte….Se astepta ruperea digului si lumea era panicata…..
Mama,vecinele,fierbeau supa,ceaiuri si ce se mai putea..Duceau soldatilor,civililor mancare,ciorapi uscati,paturi….Soldatii au ajuns sa astupe fisurile digului cu propriile mantale…..
S-a evitat o mare nenorocire…..18 Mai 1970 a fost amplitudinea viiturii in Arad….
Stima maxima tuturor celora care au pus umarul!
Felicitari pentru articol,Doamna Andreea Pintea
Randurile de mai sus impreuna cu fotografiile document mi-au readus in memorie acele clipe Am locuit pe strada Gh. Lazar foarte aproape de fosta ….militie si mergeam cu mama in fiecare zi pe mal sa vedem …cotele apelor. Asa de ridicat era nivelul Muresului ca abia se mai vedea scandura de sus de la spatarul bancilor de pe unde acum ii pista de biciclete iar la Vointa apa era asa cum ii in poza. In urmatoarea zi nu ne-au mai permis sa mergem pe mal.Pe bulevard intre liniile de tramvai unde acum ii parcarea era plin de camioane de armata
-
Andreea , foarte bine faci că,prin articolele bine documentate mai aduci aminte de acele vremuri.
Aveam 3 ani.
Tata a plecat la lucru dar nu stiam dacă se mai întoarce. Când am crescut mai mare ne-a povestit intr-adevar de inundatiile si furia Muresului din 1970.
Amintiri îngrozitoare atunci si mai apoi bucuria oamenilor ca orasul Arad a fost salvat.
Toata valea Muresului a fost maturata. Spunea tata că unde s-a putut ,apele au fost revărsate pe câmpuri, ajungand pana la Vinga pe canalele care sau umflat.
Da! A fost îngrozitor!
Multi oameni isi mai amistesc cu siguranță.
In acele zile am fost cu sectia de la incubatoare de pe Ana Ipatescu in dreptul rampei de la TEBA,si dimineata la 4 sau auzit tipete de pe malul celalalt ,ca se rupe digul,si toate camioanele cu saci am plecat acolo,si in digul din spatele florarului sa facut scut uman si de saci cu nisip,simteai cum se ondula digul parca era viu. Acum daca se va intampla asa ceva cine sa mai intervina,toti vor astepta sa faca Primaria.si jandarmeria. Si acum postacii PNL sa sara cu gura mare dealde Stoianov.
-
La mancatorul de serviciu, de de ca- katt ,te referi??
Acesta e un trantor,o putoare umana care nu lucreaza nimic,doar jigneste si infrunta pe toata lumea care nu e de parere cu el !-
Analfabetule functional, iti dai seama cat de prost educat si jegos dpdv moral esti?? Sunt sigur ca nu.
Eu iti scriu argumentat, civilizat iar asta ptr tine este ‘trantor,o putoare umana’.Daca asta este adevarata: “Acesta e un trantor,o putoare umana ” atunci Tu iti dai seama si cat de retardat esti?
Ca nu esti in stare sa dai o replica argumentata unui ‘trantor’ amarat.
Abia te descurci cu injuraturile, chiar si alea le repeti constant ca nu esti in stare sa produci altceva. Niste argumente, ceva… pff asta-i deja rocket science.“Stiu ca-s prost dar cand te vad pe tine prind curaj si nu ma mai simt singur” (l-am citat pe unul din gasca ta de acum vreo 2 luni)
Noa domnule Prostache, hai pune mana mai citeste ceva, ca esti “decrepit”!
-
Ai vazut cum te recunosti singur? Doar la “mancatorul de ca-kat” s-a facut referire si gata te-ai si simtit! Deci si tu esti in cunostinta de cauza ca esti un Mare Mancator de Partza de closet din fundul curtii de la tara !
Aceasta e meseria ta: Mancator de ca-katt!Putoare umana, e cea de-a doua ta calificare !
-
-
-
mircica, deja imi place sa va contrez pe voi propagandistii pcr/psd tradatorii de tara. daca este cazu, sustin si usr/pnl, numa sa va dau la gioale.
Asa-i ca doare la dupa reactiile mele? asa va trebuie daca v-ati tinut de injuraturi!
@ptMircea, “infrunta pe toata lumea care nu e de parere cu el ” am cerut cuiva sa fie de parere cu mine? NU!
Am alta parere, foarte bine, inseamna ca mai si gandesc, ce va intereseaza pe voi daca o scriu?
Aaa stai ca voi sunteti de-aia obisnuiti numa sa fiti aplaudati! Cum vine unu de alta parere cum sariti sa ‘injurati ca sa aratati cat creier lipsa aveti’.
@ptMircea, mai ai multe pisici moarte?? cand prind ocazie, ti le arunc si eu inapoi.Hey comunistilor, nu mai exista partidu comunist, nu va mai credeti la sedintele PCR!!!
-
poate Nea Mircea era mai corect sa-i spui ! “mircica” esti cu colegii tai cu care ai fost internat la Jebel!
Cand “miecica’ traia acele vremuri grele, tu nici nu erai iesit pe canalul tatane-tu !-
ce faci “trantorule”? stai toata ziua si scanezi sectiunile de comentarii de pe aradon?
Pai nu ziceai tu ca esti om harnic si muncitor??
Aaa, stai ca asta-i obiectul muncii tale: sa postezi constant aberatii pe aici!
Spor la munca!
-
-
-
mircea, nu saimt nevoia sa ma etalez in fata ta cu implicarile mele civice. nu sufar de lipsa de aprecieri.
In schimb, tu asa singuratic, anonim si nebagat in seama esti incat apelezi la numele Stoianov doar doar te bag si pe tine in seama.
Din mila ptr tine uite te iau in seama.
Si ca sa iti fac ziua fericita:
Felicitari Mircea ptr munca din acele zile.PS: acuma ia-ti masa apoi pastilutele psihice si du-te fa-ti somnul de amiaza!
Sa ai o zi fericita!
-
acuma hai sa o luam pe bune, chiar era necesar sa patezi stirea asta cu chestii politice?
glumim, ne ironizam, ne batem joc, ne contram unii pe altii, dar hai sa pastram o decenta: facem glume si contre la stiri cu caracter politic, nu la astea.Cum ati facut si la aia cu omul decedat in parcare la kaufland cand ati inceput cu Conventia democrata (parca) 1996. ba inca v-ati simulat si un adversar ca sa pareti cat mai credibili 🙁
Prin atitudini din astea va bateti joc de tragediile altora si va urcati peste cadavre!Eu ma opresc la stirea asta. Daca vreti hadeti la aia cu “mita de la frontiera”.
Va mai civilizati si voi odata??-
Du-te, tu ,la munca si fii util societatii, nu fwte muste ,toata ziua pe on line !
Tu esti doar un balast social, nu produci plus-valoare pentru societate ! Tot parintii vrei sa te intretina ,pana mor? Altii ,de varsta ta,dar sanatosi la cap, muncesc din zori pana seara si creeaza plus valoare !Tu ,doar consumi aerul degeaba! -
La munca cu tine ,nu la lenevit!
-
Mi-aduc aminte, inca nu aveam 6 ani, eu fiind nascut in iunie 1964, locuiam intr-o casa de ILLA, pe strada Narciselor, fosta Atanasov,actualmente Preparandiei, iar tatal meu ,maistru la Centrul Mecanic,ulterior IMAIA,IMA,etc.,era in Garzile Patriotice ale intreprinderii si era aproape non -stop la indiguiri.Venea acasa din cand in cand,manca ceva,mama ii punea la pachet slanina,soanca,paine ,etc ca sa le duca si colegilor carestateau mai departe si nu aveau unde manca.Noi fiind relativ aproape de Mures am mutat cam tot ce s-a putut in podul casei unde dormeam cu mama si cu sora mea mai mica.Dupa ce s-a rezolvat cu inundatia din 1970, tot Garzile patriotice si oamenii muncii,si chiar elevii au inaltat digul intre 1970 si 1975,astfel ca in 1975 si 1980 cand au mai fost viituri apropiate de cea din 1970,in Arad si Lipova nu au mai fost probleme.Ca idee,in 1980,aveam 16 ani ,eram om al strandului, in clasa a-X-a si de pe partea cu orasul se vedea apa pe strand pana la baza cabinelor,adica peste 2.5 metri de la nivelul solului strandului,Atunci nivelul apei era cam cu vreo 60-70 cm mai mic decat in 1970.Cand eram copil mi-au facut poze pe digul Muresului,care atunci era cam la nivelul Bazi Hellas-UTA,Perla,Terasa Belvedere,Constructorul,etc.
P.S. Nu doresc sa fiu nostalgic,pentru ca in 1970,la inundatii nu eram nici macar elev,dar edilii socialisti de atunci,cu armata,cu garzile patriotice,cu muncitorii din fabrici si uzine,cu elevii au reusit sa faca indiguirea Aradului, pe acele vremuri cand se lucra cu targa de lemn,cu saci de nisip,cu maiul confectionat dintr-un butuc si doua leaturi,etc.Sunt curios cum ar reactiona actuall de la putere la o astfel de stihie a naturii,cu toata tehnologia actuala,cu ce a mai ramas din Armata si Jandarmerie,cu marile societati comerciale privatizate cum s-au privatizat,ce masuri ar lua ministrul apelor si mediului,agentia nationala Apele romane,etc.As fi curios de niste raspunsuri.
Multumesc tuturor celor ce au avut rabdare sa citeasca aceasta mica istorioara de acum peste 50 de ani !
-
Tot eu continui si va spun ca imi aduc aminte ca dupa trcerea viiturii, am mers agale depe strada Narciselor in continuare pe str.Kogalniceanu si am ajuns undeva ,cam unde este azi cartierul Alfa-Faleza Sud, si am vazut case cu apa pana la cetarne,atunci am auzit prima oara in viata de cuvantul sinistrat.Acolo locuiau sau aveau case multi colegi de serviciu cu tatal meu care lucrau la Centrul Mecanic care atunci era pe str.Kogalniceanu,iar turnatoria era unde este acum Profi la Boul Rosu.Si venea tata si ne povestea despre unul,altul dintre colegi ca sunt sinistrati,era ca si acum cand iti spune ca esti infestat cu Covid-19,daca nu chiar mai rau.Dar atunci pe toti aceia ,care au suferit,i-au ajutat colegii de munca cu cazare,mancare,etc.,pana au primit alte locuinte de la stat pe chirie.
-
Interesanta si foarte emotionanta aceasta istorioara ! Daca ai putea posta si niste poze de care ati scris ca le aveti, ne-ar facea mare bucurie !
pe vremea comunistilor, romanii erau foarte uniti, se ajutau, exista solidaritate sociala ! Eram toti pentru unul si unul pentru toti !
Atunci toti munceam ,iar cei apti faceau armata, doar handicapatii nu faceau !
Acum ,avem foarte multi tineri care nu muncesc , ci sunt intretinuti de parinti sau se prostitueaza sau trafica tot felul de obiecte ilegale: droguri, femei usoare..
De armata nici nu poate fi vorba acum..Traim o degradare sociala din ce in ce mai mare , ne-am departat ,ca popor, tot mai mult de valorile morale: munca, cinstea, solidaritatea,etc-
Din pacate eu eram prea mic atunci,doar in septembrie ammers la scoala la Pedagogic,iar parintii mei ,respectiv tata care a luptat cu Muresul,si mama care a avut grije de noi toti,de tata cu pachete pentru colegi,de noi sa avem toate cele necesare,dormind in pod,mai mult nu pot sa va spun.Eram copil,am auzit prima oara de sinistrati,nu stiam ce sunt aceia,un fel de extraterestri de azi,acum glumesc,dar noi mancam o pita cu unsoare,pe care o imparteam cu toti colegii de joaca si mincam unul de la altul,fara sa ne spalam pe maini,fara sa ne fie frica de nimic.Era paine de brutarie,ne facea mama o pita cu unsoare sau cu soldatei de clisa si carnati si toti mancam dina oricui prieten de joaca si eram foarte fericiti !
-
Alte vremuri! Da le nota ca se sapa in drept hotelul parc in digul muresului si se scot pomi…..
-
Pe vremea aceea perimetrul Hotelului Parc apartinea terenului de sport de la Lic.Ioan Slavici-azi ,ca mai demult Moise Nicoara, atunci s-a facut si podul Decebal din oras catre cetate,luand din terenul de sport al liceului.In 1980, Ceausescu a aterizat cu elicopterul pe terenul de baschet al liceului Ioan Slavici si noi toti elevii il ateptam si il aclamam-eram pe marginea care acum este a treia banda a podului cu defluenta catre Bd.Dragalina
Daca – Doamne fereste – acest lucru s-ar repeta acum, cine ar mai sari voluntar la suprainaltarea diigului ? Dar oare ar mai rezista la asa viitura digul de mai bine de treizeci de ani neconsolidat, nederatizat, cu sparturi in partea din ciment sa treaca fara sfortari clentela spre terenurtile de tenis, tasat dupa cum se vede in crapaturile asfaltului de pe coama ?
-
Nimeni,pentru ca firme private care sa participe la licitatii,sa se conteste pe diverse spete ,sa treaca anii pana se adjudeca licitatia,pana atunci orasul e distrus,pandemiile se amplifica si oamenii politici se incurca in explicatii despre proceduri de adjudecare a lucrarilor de asa natura,si mai vin si cu consilieri juridici si alti specialisti in scarpinat sub testicule
Nea Dorine,dar cand mancam unul dela altul pita unsa si pita cu soldatei de clisa ,si nici nu ne spalam pe maini,si ajungeam acasa juliti la genunchi,si coate,si ne spalam in vailing,sau cu apa rece, si mai mancam ceva inainte de culcare si o cacao cu lapte de la mama,si eram al dracu de imuni la toate pandemiile care miscau ,ni se rupea de toate,minge sa avem,sa se insereze ca sa jucam de-a ascunsa, sa jucam de-a prinsa sau mata cu prostulla mijloc,etc.Fara apa calda,dar cu salam italian OK de la alimentara,cu pita semi,cu baie facuta o data la saptamana,cu foc in cazanul de la baie,cu etc.Si uite asa am ajuns la anii astia si nici acum nu vrem sa murim.
@ginerica…ia viteza si dispari Comentariul tau nu te onoreaza deloc !
Pentru inceput iti recomand sa cauti in DEX un singur cuvant . RESPECT
Pozele 3 si 6 nu sunt de la inundatiile din 1970, ci din 1975 sau 1980.In poza 3 se vede in spatele Bazei Vointa digul deja construit intre 1970-1974,iar in poza 6 se vad cabinele de pe strand,ori strandul de peste mures s-a construit dupa 1970.Oricum si acelea sunt imagini elocvente pentru ca si in 1975 si in 1980 apele erau foarte mari dar Aradul era deja aparat de noul dig construit dupa 1970.
Cine mai poate vreodată să mobilizeze atâția oameni, și să îi convingă să lupte cu atâta hotărâre pentru apărarea orașului în care trăiesc?
Cine mai poate vreodată să mobilizeze atâția oameni, și să îi convingă să lupte cu atâta hotărâre pentru apărarea orașului în care trăiesc?