A RAD. Calendarul literar al lunii ianuarie ne îndeamnă să ne amintim de Ioan Slavici (născut la 18 ianuarie 1848, în Șiria, județul Arad), scriitor de marcă al epocii marilor clasici, alături de M. Eminescu, I. Creangă. I.L.Caragiale și Titu Maiorescu. Spirit riguros, moralist authentic, atât în literatură cât și în viață, „talent laborios cu adânci intuiții în sufletul omului” (T. Vianu), Slavici reprezintă prin întreaga sa operă, o pledoarie pentru echilibru și armonie, atât în formă, cât și prin conținut.
„Novele din popor”
Debutul editorial, în 1881, cu volumul „Novele din popor”, dedicate lui Titu Maiorescu, a reprezentat un eveniment editorial de excepție, fiind primit sărbătorește de presa din Transilvania, subliniind faptul că nuvelele „conțin scene din viața poporului român așa cum trăiește, cum iubește, cum urăște el.” Nuvelele lui Slavici au fost întâmpinate elogios și de către asociația studențească România Jună din Viena, al cărei membru fondator a fost. La o festivitate organizată cu prilejul împlinirii a 15 ani de la apariția „Convorbirilor literare”, Iuliu Traian Mera, consăteanul lui Slavici, prezintă o disertație despre scriitorii junimiști, în care lui Ioan Slavici îi rezervă în dezvoltarea prozei un loc asemănător celui ocupat de Eminescu în poezie, menționând că „novelele d-lui Slavici se ocupă fără deosebire de viața poporului românesc și ne-o înfățișează cu fidelitate vrednică de admirat. Tipurile ce le-am văzut vreodată în poporul nostru le reaflăm, ca într-un vis limpede, în novelele d-lui Slavici“.
O geografie literară
Slavici creează o geografie literară, cu tipurile umane și atmosfera ei specifică, pe fundalul unei civilizații condiționate istoric și moral: migrația moților, pentru munci sezoniere, în pusta arădană (Pădureanca), inițierea unui tânăr în tainele breslelor, cu toate obiceiurile, ritualurile și ierarhiile acestora (Mara), întemeierea unei afaceri proprii din dorința îmbunătățirii statutului social (Moara cu noroc), ambiția și depășirea prejudecăților (Budulea Taichii), psihologia colectivității (Gura satului), moralitatea familiei (Piatra din prag) etc. Toate aceste lucrări zugrăvesc o lume care se află la granița dintre rural și urban, personajele încadrându-se în tipologii umane și ilustrând principii etice prin destinul lor.
Slavici a impus în literatura română un spațiu imaginar, Podgoria, „o lume așezată, cu obiceiuri vechi și solide, o lume formată din mai multe nații care se îngăduie între ele, se ciocnesc, se amestecă (greu, dar se amestecă) sub presiunea noilor generații”( E. Simion).
Caracter moralizator
O trăsătură esențială a operei lui Slavici este surprinderea individului în și prin colectivitate. El nu există decât prin raportare la ceilalți. Este o umanitate care leagă indivizii între ei prin fire invizibile, le condiționează întregul comportament, îi face să ia hotărâri în dezacord cu propria conștiință. Astfel, autorul devine „un observator al sufletului disimulat și crispant de mut.
Iubirile, dușmăniile se desfășoară în stilul tăciunilor sub cenușă” (G. Călinescu). Nuvelele lui Slavici, ca și romanul „Mara”, au un vădit caracter moralizator, autorul apelând la înțelepciunea omului simplu, pentru a insinua în text propria viziune etică. El își răsplătește sau își pedepsește personajele în funcție de acțiunile și, mai ales, în funcție de gândurile lor, încât finalul operei întregește de fiecare dată accentele moral-creștine ale scenariului epic. Noutatea prozei lui Slavici constă în conținutul ei, în aspectele de viață pe care le explorează și în vigoarea cu care le expune. Slavici rămâne părintele prozei ardelene.
Sufletul Ardealului
„Să nu se uite că înainte de apariția senină a lui Coșbuc, de cea viforoasă a lui Goga, înainte de tristul poet al elegiilor, Șt. O. Iosif, înainte de Agîrbiceanu și Rebreanu, Ardealul a pătruns în istoria literaturii românești prin proza masivă a lui Ioan Slavici. Sufletul larg al Ardealului, cu toate răbufnirile sale interioare, a prins grai răspicat prin nuvele de mare amploare ale lui I. Slavici, dăltuite într-o limbă sobră și limpede. Nuvelele lui au schițat întâia oară geografia literară a Ardealului, expunând lumea și trăirile noastre specifice.”(Vasile Netea).
Dumitru Mihăilescu
redactia.jurnalaradean@russmedia.ro
Citat: „Cu Ioan Slavici, proza ardeleană se situează (…) pe culmea cea mai înaltă a epicei românești” (Dimitrie Popovici)
Citiți principiile noastre de moderare aici!