ARAD. Situaţia Nadăşului am prezentat-o de nenumărate ori, acesta fiind primul sat retrocedat în întregime către o familie de moştenitori. Ulterior, într-un material apărut în ziarul nostru, în data de 29 iulie 2013, am prezentat şi varianta familiei Colţeu, care se simte lezată de faptul că presa îi suflă în ceafă de când a moştenit un sat întreg. Acum şi locuitorii Nadăşului, care se autointitulează iobagii mileniului III, vor să li se afle povestea. Şi, în acest sens, ne-au contactat şi ne-au oferit şi varianta lor cu privire la retrocedarea satului, o variantă care este total opusă faţă de ce ne-au spus Colţeii. „Satul Nadăş aparţine de comuna Tauţ, are o populaţie de circa 1.000 -1.200 de oameni şi o suprafaţă în limite teritoriale de 8.762 de hectare, conform registrului cadastral”, îşi încep sătenii povestea.
Contrar a ceea ce ne-au spus moștenitorii, locuitorii din Nadăș ne informează că familia Colțeu a obținut, prin hotărâre judecătorească, întreg satul. „În anul 2006, familia Colțeu a obținut, prin hotărâre judecătorească întreaga suprafață teritorială a satului Nadăș, respectiv 8.762 de hectare (inclusiv drumuri, ape, case, biserică, cimitir, extravilan și intravilan). În anul 2009, familia Colțeu a întabulat suprafața de 8.762 de hectare, iar în cuprinsul hotărârii judecătorești apare sintagma <cu clădirile și construcțiile existente în prezent pe aceasta>”, ne spun cei care se văd puși în situația de a fi rămas fără pământ, casă sau biserică.
Și istoria
Pentru a sesiza neregulile de pe parcursul procesului în urma căruia o singură familie a câștigat în instanță un sat întreg, locuitorii din Nadăș ne prezintă istoria satului lor din anul 1910 încoace. Iar toate informațiile indică, potrivit localnicilor, faptul că moștenitorii nu au dreptul legal la o asemenea suprafață. „În 1910, conform Registrului Cadastral, Grosz Iosif și soția dețineau 6.580 de hectare de teren, iar locuitorii și comuna dețineau 1.648 hectare. În urma Reformei din 1913, inițiată de Franz Iosef, la 14 apilie 1925 s-au împroprietărit sătenii și Composesoratul Urbarial Nadăș cu 2.137 iugăre, adică circa 1.200 de hectare. În urma Reformei agrare din 1921, Statului Român i-a revenit prin expropriere 1.244 iugare (circa 715 hectare) de teren cu pădure. Pe de altă parte, văduva Grosz a început să-și vândă acțiunile SC Forestiera Sar Nadăș către Emil Micloși, astfel că, în 1939, conform Tribunalului Arad, Secția III, acționarul român Emil Micloși deținea 81% din acțiuni, diferența fiind distribuită printre alți cinci acționari. În 1939 terenurile proprietatea lui Grosz Elena au fost vândute la licitație publică judecătorească. Cumpărătorul a fost SC Forestiera Sar Nadăș. În 1948, Statul, prin Legea Naționalizării, a confiscat de la SC Forestiera Nadăș suprafața de 4.538 de hectare de pădure. Indiferent cum o luăm: cu finalul care-l reprezintă Naționalizarea, sau cu începutul care îl reprezintă Registrul Cadastral din 1910, suprafața confiscată de Statul comunist este de 4.600 de hectare, iar în ceea ce privește adevăratul proprietar al celor 4.600 de hectare, acesta este Emil Micloși, acționar majoritar român”, ne-a explicat metodic un reprezentant al sătenilor afectați de retrocedare.
Un nou proces
Judecătoria Ineu, prin magistratul arestat pentru mită Floriță Boloș, a respins revizuirea cazului, iar acum dosarul a ajuns la Tribunalul Arad unde se judecă recursul pe revizuire. Următorul termen în acest caz va avea loc în data de 4 septembrie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!