„Am 74 de ani, născut şi crescut în Arad, oraşul pe care îl iubesc şi pentru progresul căruia, în măsura competenţelor mele, am căutat să contribui din plin. Nu îmi este indiferent nimic din ce se întâmplă sau nu se întâmplă în această urbe, mă bucură tot ce se realizează pozitiv şi mă întristează, respectiv – ca şi acum – mă revoltă orice acţiune, gest, întâmplare, care dăunează vieţii, progresului sau imaginii urbei. Nu sunt şi nu voi fi afiliat politic niciunei formaţiuni. Ziua de astăzi, 27.06.2012 va rămâne în memoria mea ca o zi a ruşinii. Am fost invitat, la Palatul Cultural, alături de toţi reprezentanţii cultelor, ai mediului de afaceri, personalităţi academice, conducători de instituţii etc. pentru a participa la investirea festivă a noului consiliu municipal. Precum se ştie deja, numărul consilierilor nou aleşi care nu au binevoit să facă act de prezenţă a fost atât de mare, încât şedinţa de consiliu nu a fost statutară, ca atare s-a stabilit, conform legii, reluarea acţiunii peste trei zile.
Am sperat întotdeauna că mizeriile politicii dâmboviţene nu vor influenţa in mod hotărâtor viaţa politică arădeană, am sperat că vom deveni tot mai aplecaţi spre problemele reale ale Aradului şi ale arădenilor. Sunt consternat de modul primitiv, dăunător intereselor şi imaginii urbei, în care „promit” noii aleşi să îşi exercite mandatul încredinţat de alegători”.
Ionel Schlesinger încheie scrisoarea făcută publică cu următoarele cuvinte: „Ruşine, doamnelor şi domnilor care aţi ales altă cale!” Un elementar bun simţ ar cere să renunţaţi la mandatul dat cu încredere de alegătorii dumneavoastră, şi să lăsaţi locul altora care, având în faţă doar interesul general, au capacitatea de a trece peste mărunte şi degradante politicianisme”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!