Conform inscripțiilor de pe unul dintre pereții bisericii, prima biserică a fost construită pe acest loc în secolul XV. Formei inițiale i s-au adus modificări și i s-au adăugat alte părți de construcție în diferite perioade, ani de referință pentru lucrările de restaurare, reconstrucție sau modificare fiind 1732, 1792 și 1930.

Asupra acestui ultim an menționat ne vom apleca atenția. Prin intermediul unui proiect inițiat de Institutul Național al Patrimoniului, în parteneriat cu Universitatea din București și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național, am reușit să consultăm o serie de documente din perioada 1924-1932 cu privire la amplele lucrări de restaurare ale bisericii ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

Proiectul menționat prevede digitizarea și publicarea online a arhivei Comisiunii Monumentelor Istorice, un uriaș depozit de informații istorice precum studii, devize, relevee, planuri, discuții sau decizii. Comisiunea Monumentelor Istorice, care va fi menționată adesea în rândurile următoare, a fost înființată în anul 1892 prin decret regal. Aceasta urma să lucreze pe lângă Ministerul Instrucțiunii Publice. Misiunea principală a Comisiunii a fost aceea de întocmire a inventarului general al monumentelor din țară. Mai târziu, Comisiunea a ajuns să aibă corespondenți în toate județele țării, fiind o instituție care se ocupa și de restaurarea unor monumente considerate a fi importante pentru întreaga națiune, nu doar pentru cei din localitățile în care se aflau. După venirea comuniștilor la putere, Comisiunea s-a transformat în Direcția Monumentelor Istorice, desființată însă după cutremurul din 1977, pentru a permite regimului Ceaușescu să dărâme clădirile istorice fără a mai obține și acordul Direcției. După 1990, idealurile Comisiunii au fost duse mai departe, cel puțin la nivel teoretic, de către Institutul Național al Patrimoniului (INP).

Dosar interbelic al bisericii din Lipova
Printre documentele deja digitizate de către cei de la INP în cadrul proiectului amintit, se regăsește și „Fascicola la Mapa No.8” ce cuprinde informații din perioada 1924-1932 cu privire la „Biserica ortodoxă din comuna Lipova, județul Timiș-Torontal”. Clădire veche, biserica ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” nu se afla, în 1924, într-o stare tocmai bună, astfel că în comunitatea din Lipova se încerca obținerea fondurilor necesare restaurării lăcașului de cult. Printre primele documente prezentate în dosarul scanat de cei de la INP se află o solicitare a preotului Fabrițiu Manuilă, care slujea în această biserică. Acesta solicita Comisiunii Monumentelor Istorice (CMI) delegarea unui „pictor apreciat pentru a examina” picturile din biserică. Preotul menționa că „Biserica aceasta este cel mai frumos monument istoric din Banat, iar reparațiunile cerute de noi, având în vedere că atât picturile cât și edificiul este amenințat a se ruina complet – se impun cu cea mai mare urgență”.

Pictor delegat
Cererea transmisă pe 31 octombrie 1924 a avut ecou, astfel că pe 15 noiembrie, Comisiunea îi transmite unui pictor că este „delegat a examina pictura bisericii din Lipova-Banat”, urmând ca pictorul să revină cu propunerile de reabilitare a picturilor. Din documentele publicate nu aflăm ce s-a întâmplat, însă numele pictorului delegat de Comisiune în 1924 diferă de cel al pictorului care a întocmit, doi ani mai târziu, un deviz „Pentru repararea picturii și pictarea din nou a bisericii ortodoxe române din Lipova”.

Au estimat costurile
În 1926, pictorul Toader Iulian, născut la Donceni, lângă Sebiș, transmite Comisiunii devizul menționat mai sus. În acesta sunt prezentate lucrările necesare și sumele care ar urma să fie cheltuite pentru aceste lucrări. Pentru partea de „Curățarea icoanelor iconostasului (tâmplării/restaurarea parțială și aurirea din nou a aureolelor” este menționată suma de 100 de mii de lei, pentru „Pictarea icoanelor de pe tâmplă în stilul original vechiu bizantin, pictura va fi executată cu culori fine de ulei, iar fondurile și ornamentica cu auritură veritabilă (catharinum gold).” suma de 209.600 de lei, pentru pictura murală suma de 180 de mii de lei, iar pentru „Auritura și restaurarea cadrelor de pe tot iconostasul cu aur … metal” este menționată suma de 30.400 de lei. Astfel, conform devizului, doar pentru refacerea picturilor a fost solicitată o sumă de 420 de mii de lei. Devizul este datat la 12 iunie 1926 și este semnat de „Toader Iulian. Profesor pictor artist”.

„Zidar diplomat” din Lipova
Un alt deviz important prezentat este cel al lui Johann Filinger, „Zidar diplomat” din Lipova. Suma cerută prin devizul „despre repararea, vopsirea ferestri și ușelor, repararea (cuvânt indescifrabil) la biserica Lipova” este de 37.984 de lei, la care se adaugă un al doilea deviz întocmit de același Filinger, în valoare de aproape trei milioane de lei, pentru renovarea și „colorarea (văruitul)” lăcașului de cult. Devizele sunt datate 5 iunie și 22 iulie 1926, însă din cauza faptului că biserica nu a primit bani de la Comisiune în anul respectiv, Filinger a revenit asupra celor două devize în 5 aprilie 1927, cu observația că „Susțin prețurile cuprinsă în devizul aceasta cu 7% adaus, cu valabilitatea până la 15 Maiu 1927”. Așadar, prețurile crescuseră cu 7% într-un an.

Primele descoperiri
Lucrările au început prin 1928, însă în 1927 se începuseră deja studiile la biserică. O scrisoare transmisă Comisiunii arătând, în acel an, că „Referitor la restaurarea bisericii ortodoxe române din com. Lipova, avem onoarea a vă face cunoscut că în ce privește restaurarea picturei pentru care s-a dat suma de lei 400.000 – să nu se zugrăvească – ci să se curețe (…) pereții și apoi să se scoată la iveală pictura veche atât cât se mai conservă din ea sub stratul de var cu care este acoperită, iar (…) se va vedea dacă este nevoie de completarea picturilor ce (cu care – n.r.) eventual s-ar umple pereții bisericii”. Aceeași scrisoare menționează că aceste lucrări, de restaurare și eventuală completare a picturilor vechi descoperite în timpul lucrărilor ar putea fi făcute doar de către „un pictor cu experiență în lucrări de curățare”. „În ceea ce privește decorațiile arhitecturale ale se pot face folosindu-se formele existente”, se mai arată în scrisoarea din 1927.

Banii au ajuns târziu
Banii fuseseră alocați în 1927, însă au ajuns târziu la Lipova, relevă o scrisoare trimisă în august 1928 Comisiunii. „Ajutorul acordat de Onoratul Minister al Cultelor, respective întregit la suma de 400.000 de lei s-a primit târziu în anul 1927, așa că lucrările de renovare au trebuit amânate pe anul curent, cari acum sunt în curs. Socoteală despre întrebuințarea banilor numai dupe terminarea și recepționarea lucrărilor se va putea face”. Așadar, tot aici se menționează că lucrările vor fi decontate abia la final, după recepționarea acestora.

Au cerut „specialist la fața locului”
În vara lui 1928, preotul Manuilă din Lipova trimite o scrisoare Comisiunii. „Renovarea bisericei ort. Românești din Lipova în baza devizelor aprobate de consiliul eparhial ortodox român din Arad s-a început cu observarea oficială a celor dispuse de onorata Comisiune. Pictorul angajat, conformându-se, a aflat (în sensul de găsit – n.r.) sub stratul de var pictură foarte prețioasă. Scoaterea în relief a picturei a recamat și spargerea unor păreți, precum și deteriorarea unor galerii deasupra ușilor de la naia (naosul – n.r.) bisericii cu scaune pentru bărbați, reconstruirea cărora nu se cuprinde în devizul lucrărilor.

Considerând că pictura aflată, precum și ușa și ferestrele în zidul bisericii sunt de mare importanță istorică și artistică – dupe cum a arătat direct și pictorul Dr. Miloia; deci aducând acestea la cunoștiință Onoratei Comisiunii, rog să binevoiască a admite specialist la fața locului, spre constatarea valorilor aflate și luarea demersurilor pentru perfecționarea lucrărilor, cari nu se mai pot face în cadrele unei renovări de biserică parohială ci a numi monument de interes artistic și istoric național cu ajutor mai eficace din partea Statului”.

Trimis de la Sibiu
După ce preotul a anunțat Comisiunea despre descoperirea noilor picturi, aceasta îl trimite pe „pictorul său I. Mihail din Sibiu”, care transmite președintelui Comisiunii, pe 27 iulie, că va „pleca imediat la Lipova spre a cerceta și referi”, iar mai târziu, în august, că a „Trimis raportul 9 august referitor la biserica Lipova Banat. Rog instrucțiuni urgente”.

Pictor de la Muzeul Banatului
Prin scrisoarea transmisă în vara lui 1928, preotul lipovan menționează descoperirile făcute în zidurile bisericii – acesta fiind, de altfel, momentul în care au fost descoperite urmele bisericii ridicate aici în secolul XV. Tot atunci este menționat și Ioachim Miloia, istoric și pictor născut la Feredia, în județul Timiș, director timp de mai bine de un deceniu (inclusiv în timpul restaurării bisericii din Lipova) al Muzeului Banatului. Acesta a câștigat lucrarea de la Lipova printr-o licitație, fiind anunțat pe 10 mai 1928 că se va ocupa de restaurarea și completarea picturilor. În iunie același an, acesta a solicitat Comisiunii eliberarea unei autorizații „Pentru ca să pot restaura biserica, lucrare ce la licitația din 10 mai mi-a fost aprobată mie”. În solicitare, acesta menționează că „Pentru dovedirea priceperii în materie am onoarea a prezenta în original certificate de studii și un certificat că am restaurat în 1922 biserica catedrală din Caransebeș”. Pe 4 iulie, autorizația solicitată i-a fost acordată.

Arhitect clujean
Într-o copie a unui memoriu de restaurare a bisericii, întocmit de arhitectul clujean Ioan Antoniu Popescu, cel care a coordonat partea de arhitectură în cadrul lucrărilor din 1928-1930, se arată că monumentul prezintă două stiluri: „Bizantin – câteva elemente arhitectonice și mai ales pictură a freso. – 2) Barogue-Vienez, restul monumentului (fără pictură)”. Se notează că „restaurarea trebuie să conserve ambele faze, tinzând numai a le armoniza”, fiind cu totul exclusă transformarea monumentului, „fie urmărind unitate de stil, fie prin adjuncția, nejustificată de necesități de noi elemente arhitectonice – moderne pastișând stilul bizantin”.

Memoriul arhitectului Antoniu Popescu a propus mai multe intervenții semnificative, pe care le vom reda respectând scrierea. Aceste propuneri au dat bisericii aspectul pe care îl are astăzi. „Boltele actuale. Cu toate că încă solide, sânt mult prea jos pentru poporțiile generale ale monumentului. Propun să fie dărâmate și reconstruite în B.A.plecând de „la naissance des voutes” primitivă vizibilă în podul bisericii. Această operație va scoate la iveală resturile de pictură ce azi sânt deasupra bolții, în cărămidă, amintite. Solul-pavajul – a fost ridicat ulterior; ușile primei faze permit cu siguranță a-l scoborâ la nivelul primitiv. Ridicarea bolții și scoborârea solului vor da fără îndoială bun volum nefei”.

S-a înălțat acoperișul
Același arhitect a propus refacerea acoperișului, deschiderea de noi ferestre „cerute de nesuficiența actuală de lmină”, dar și consolidarea și conservarea elementelor arhitectonice din prima fază a bisericii (secolul XV). Un deviz de cheltuieli ce însoțește memoriul arhitectului Popescu arată că până la acel moment au fost cheltuiți 1.500.000 de lei pentru restaurare de către „comună-enoriași-autoritățile bisericești”. În final, lucrările au ajuns să coste peste 5,5 milioane de lei.

Pe 14 martie 1929, Comisiunea Monumentelor Istorice a aprobat „în principiu normele generale propuse de domnul arhitect Popescu, dupe care se va călăuzi în studiul restaurării bisericii ort. Române din Lipova”. În aceeași ședință de pe 14 martie se menționează că dosarul de restaurare a bisericii „se va înaintea dlui. Ministru Bocu care se ocupă de chestiune în calitatea d-sale de ministru al provinciei”.

„Pionul principal”
Sever Bocu a fost, de altfel, pionul principal al lucrărilor din perioada interbelică, fiind cel care a „bătut la ușile de la București” pentru a obține fondurile atât de necesare reconstruirii bisericii din Lipova. Născut la Șiștarovăț, Sever Bocu a fost strâns legat de Lipova, tatăl său fiind de aici, iar mama sa din Radna. A fost ales în repetate rânduri ca deputat, fiind unul dintre fruntașii Partidului Național Român și mai apoi ai Partidului Național Țărănesc. În luna mai 1950 a fost arestat și încarcerat la Sighet, unde a murit în ianuarie 1951.

Revenind la povestea bisericii, merită menționat că lucrările începute în 1928 au fost finalizate doi ani mai târziu. În decembrie 1930, Sever Bocu trimitea o telegramă unui anume inginer Balș din cadrul Comisiunei Monumentelor Istorice de la București, prin care îl anunța următoarele: „Biserica din Lipova se va sfintzi duminică 21 Decembrie. Îmi face o mare plăcere a vă invita ca pe unul care atzi dat concursul eficace în această restaurare”. Inginerul Balș, însă, i-a transmis că regretă „mult imposibilitatea de a veni. Mulțumesc pentru amabila invitație”.

„Pentru gloria Ta și a Țarei”
Data sfințirii este menționată și în inscripția sculptată deasupra intrării din pronaos în naos. „Această sfântă biserică cu originea pierdută prin veacul XV sau XIV s-a reparat în 1732 și 1797 iar în 1928, Ministrul Banatului, Sever Bocu, respectând în ea trecutul o restaură cu cheltuiala Statului Român, mai temeinic și mai strălucit, în amintirea Serbărilor Unirii. Lucrările s-au terminat în zilele Majestatei Sale Regelui Carol II. Biserica odinioară catedrală episcopală fu sfințită și redată destinației ei divine la 21 decembrie 1930. Nu pentru noi, Nu pentru noi Doamne, străduitu-ne-am, ci pentru gloria Ta și a Țarei”.

Au fost dați în judecată
Restaurarea din 1928-1930 nu a fost lipsită nici de „picanterii”. În februarie 1932, la doi ani după redeschiderea lăcașului de cult, avocatul lipovan Henric Szego transmitea Comisiunii Monumentelor Istorice o solicitare. Acesta informează Comisiunea că un comerciant de lemne din Lipova a apelat la ajutorul Judecătoriei Lipova pentru a recupera suma de 24 de mii de lei, sumă care „formează contravaloarea lemnelor furnizate și întrebuințate pentru renovarea bisericii”.

Problema a fost că după livrarea lemnului, nici biserica din Lipova, nici Sever Bocu, nici arhitectul Antoniu Popescu, nu voia să plătească contravaloarea materialelor. „Având în vedere că în prezent nu este nime dispus a achita creanța comerciantului care necontestat a livrat marfa și nu a primit contravaloarea acestuia, Vă rog foarte mult să binevoiți a-mi acorda o mână de ajutor pentru clarificarea cauzei”, scrie avocatul. Din păcate, nu aflăm cum a fost soluționată cauza avocatului!

Actuala restaurare a bisericii
Nouă decenii mai târziu, în 2019, frumoasa biserică a intrat din nou într-un amplu proces de restaurare. De data aceasta, forma nu i-a fost modificată, iar lucrările au fost ghidate de motto-ul „Nimic nu va fi înlocuit, ci totul va fi restaurat folosind materiale originale și tehnici cât mai apropiate de cele din perioada construcției”. Proiectul actual de restaurare a Bisericii Ortodoxe din orașul Lipova are o valoare totală de 21.230.170,40 lei, 98% din valoarea totală fiind asigurată din fonduri europene nerambursabile.