La Şcoala Generală Buteni suntem întâmpinaţi de doamna profesoară pentru învăţământ primar Farcaş Genţiana. Tânăra şi inimoasa dăscăliţă îndrumă paşii a 23 de elevi ai clasei I (din păcate, după cum am aflat, câţiva s-au răcit şi nu au putut să vină la şcoală).
„Sunt la a patra generaţie de elevi aici la Buteni. Deci, pentru a patra oară sunt învăţătoare la clasa I – ne mărturiseşte Genţiana Farcaş. Să ştiţi că nu este deloc uşor să pui stiloul în mâna atâtor copii, mai ales în aceste vremuri de restrişte pentru învăţământul românesc. Însă, pentru că îmi sunt deosebit de dragi copiii – aşa cum am fost învăţată de dascălii mei, cărora le port o deosebită recunoştinţă – las dimineaţa, la poarta şcolii, toate grijile şi necazurile de acasă şi încerc a forma ceva din fiecare copil în parte. Consider că atunci eşti o învăţătoare bună când reuşeşti să-l înveţi şi pe copilul care nu are posibilităţi financiare şi pe cel cu posibilităţi de învăţare mai reduse (e mai puţin dotat de la natură); atunci când elevul tău îţi este prieten şi nu subordonat. Credinţa mea este că elevul învaţă taina literelor şi a cifrelor de dragul învăţătoarei şi nu de frica ei.”
Am stat de vorbă şi cu copiii. Ne-au spus câte şi mai câte, mai ales că doar ce au fost în prima lor vacanţă de când sunt şcolari. Dar de la poveşti despre joacă am trecut şi la lucruri mai serioase şi i-am întrebat dacă s-au gândit ce se fac când vor fi mari. Toţi aveau un răspuns şi-l puteţi afla.
JA-V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!