La umbra pieselor de sah

ARAD. Zilele însorite ne-au fost date cu ţârâita în această vară. Dar fiecare dintre ele a fost valorificată la maximum de către pensionarii care vin în Parcul Eminescu. Se strâng în jurul meselor, la umbra copacilor din spatele Primăriei. Joacă şah, table, cărţi sau remi, pe bani sau pur şi simplu de plăcere. Se lasă năpădiţi de nostalgie în timp ce deapănă amintiri din tinereţe, dar devin extrem de virulenţi când se dezbat cele mai arzătoare chestiuni ale zilei.
De ce vin (aproape) în fiecare zi în parc? „Pentru că ne place, pentru că ne simţim bine” – spun la unison pensionarii. Dar au şi nemulţumiri.

Neajunsuri

Prima şi ce mai mare nemulţumire este insuficienţa scaunelor din zona special amenajată pentru ei. „Au venit în urmă cu vreo trei ani şi le-au luat pe toate, spunând că le repară, că le recondiţionează. Dar când le-au adus înapoi, au adus numai o parte. Din această cauză, unii oameni sunt nevoiţi să stea în picioare câteva ore ca să joace şah sau altceva…” – se plânge un pensionar care a făcut chiar şi inventarul scaunelor lipsă: 28 fix. La asta se adaugă şi faptul că două dintre mesele din parc sunt crăpate.
Tot la capitolul neajunsuri e menţionată şi mizeria din zona meselor de şah. „Nu s-a mai făcut curat de câteva săptămâni. E plin de frunze uscate şi de praf. Mai vine din când în când câte o femeie cu o plasă şi strânge gunoiul, dar… de ce nu-i pune, oare, nimeni pe beneficiarii de ajutor social să măture în parc?” – se întreabă un vârstnic. Nici la păstrarea curăţeniei lucrurile nu stau însă prea bine, căci în jurul meselor e plin de mucuri de ţigară aruncate pe jos. Pensionarii au o explicaţie incriminatoare: coşurile de gunoi sunt montate mult prea departe de zona unde stau fumătorii.
După ce le-am ascultat păsurile, ne-am despărţit de vârstnicii din Parcul pensionarilor preluându-le mesajul către autorităţi: „Ocupaţi-vă de acest parc!”

Vis

Dacă scaunele şi curăţenia reprezintă dorinţe comune, realizabile, vârstnicii din Parcul pensionarilor au şi câteva… vise, în împlinirea cărora nu prea cred. Doar unul singur au avut curajul să-l exprime: realizarea unei copertine deasupra platformei pe care se află mesele de şah. Aceasta i-ar proteja de intemperii, oferindu-le posibilitatea de a prelungi timpul petrecut în parc.