Era un interes total pentru strand. Aşa că vreau să vă spun că atâta timp cât ştrandul este privit de administraţie, de Putere cu ură, nu se va face nimic bun, pentru că nu există interes.
Eu am ajuns pe ştrand în 1995 la imboldul unor oameni din administraţia locală din acea perioadă. Am ajuns să investesc în continuare. Am fost încurajat să investesc. Într-adevăr, recunosc, probabil, Primăria a greşit când a vândut spaţiile comerciale şi a încurajat comercianţii să investească. Nu poţi să încurajezi un om să investească şi apoi să nu îl mai laşi să îşi folosească investiţia. Trebuie să îmi dai drepturile mele constituţionale şi legale să continu activitatea pe care am început-o. Altfel cum? În momentul în care am investit pe ştrand, este normal să urmăresc profitul. Oricine vă poate spune, chiar şi dvs. că dacă vă faceţi o afacere, este normal să vă urmăriţi beneficiul afacerii. Nu cred că cineva duce o afacere şi renunţă la ea pur şi simplu, pentru că cineva vine să îl sperie sau să îl ameninţe.
Greşelile din trecut
Primăria a greşit, ne-a vândut spaţiile, din cauza neputinţei sale de a le administra şi a investi singură acolo. Primaria putea să preia ştrandul în 1995, putea să îl facă ca şi ştrandul de la Oroshaza, putea să facă cel mai frumos ştrand de pe planetă. Dar dacă nu a avut putinţa să o facă şi ni l-a dat nouă, ca noi să investim bani, şi ne-a şi încurajat să facem lucrul ăsta, nu poţi să vii după 10 ani şi să ne spui acuma: <Ne-am săturat: plecaţi acasă>. Eu am zis: Plec, dar daţi-mi banii! Eu am 3.000 mp construiţi. Am investit câteva sute de mii de euro. Daţi-mi banii! Nu am investit de capul meu. Am 7 sau 8 autorizaţii de construcţie. Am inclusiv pentru amenajări peisagistice. Nu ştiu câte mai sunt în Arad, dar eu le am şi pe alea.
Şi războiul
Atunci nu poţi să vii să îmi spui: domnului primar nu îi place de parcarea ta, dă-i parcarea şi gata. E foarte simplu, dar nu pot! În primul rând că toate sunt în contabilitate, e munca mea de 7-8 ani pe ştrand, am renunţat la concedii, mi-am făcut visuri şi gânduri despre cum o să funcţioneze şi ce profit o să obţin de acolo… şi nu poţi să vii aşa, pur şi simplu, în locuinţa unui om şi să-l dai afară. Nu cred că este normal să cedez. Dacă Primăria a greşit acum câţiva ani şi ne-a dat dreptul la concesiune, atunci este un drept legal şi constituţional să dai oamenilor liberul acces la concesiunea-proprietate şi să elimini acea concurenţă neloială care există (între comercianţii de pe centru şi cei de la ştrand -n.r.)”.
Gardurile sunt bune
Zona Liberă. “Pe colegul de pe ştrand (Sivi -n.r.) poate că îl deranjează faptul că e împrejmuită zona, eu, însă, consider că este benefic faptul că este îngrădită zona de bazine. Şi cu acceptul oricărui comerciant de pe ştrand se poate muta gardul şi ei pot intra într-o zonă a bazinelor sau într-o zonă de plajă, după voinţa fiecăruia. Acum ar trebui să fie la opţiunea omului de afaceri de pe ştrand de a fi într-o zonă sau alta, în funcţie de cum crede el că îi este bine. Doar că în zona comercială nu există alte investiţii decât cele făcute de noi. Vorbim de o zonă liberă, de domeniul public, într-adevăr, dar în momentul în care se concesionează acest domeniu public, ţi se oferă o sumedenie de drepturi. Nu le puteţi călca mai apoi, pe lege. Vă pot spune şi că atâta timp cât presaţi oamenii cu intrarea, nu o să se întâmple nimic! Nu ne puteţi face pe noi cei răi şi urâţi”.
Tot despre taxa de intrare
Plata. “În momentul transmiterii dreptului de proprietate şi de concesiune, se schimbă starea de fapt. Pentru asta aţi făcut gardul în jurul bazinelor şi îl consider un lucru benefic, aţi făcut-o ca să evitaţi această stare de fapt şi juridică şi să încadraţi lumea în starea legală. În momentul în care se îngrădeşte zona de bazine, acolo se poate pune absolut orice taxă. Dincolo, în zona comercială, aţi evitat dubla impunere, asta aţi făcut, doar că o menţineţi acum în continuare”.
“E munca mea de 7-8 ani pe ştrand, am renunţat la concedii, mi-am făcut visuri” – Leo Aslau
A.D.B.
Citiți principiile noastre de moderare aici!