Povestea celor trei fete și a fratelui lor mai mare este una tristă: tatăl lor a murit, iar mama a plecat cu tot cu alocații. Singura care se mai îngrijește acum, de aceste suflete, este bunica, iar singurul lor venit este pensia femeii: 400 de lei pe lună. Cele trei surori și fratele lor au ajuns în această situație după ce tatăl a murit, iar mama, care s-a recăsătorit și acum are un alt copil, fiind din nou însărcinată, i-a abandonat definitiv. Noroc că bunica i-a luat la ea și acum se străduiește să îi crească sub același acoperiș, chiar dacă, uneori, în camera lor în care dorm, mănâncă și trăiesc, mai şi plouă.

„Da, s-a măritat, azi, mâine naște al doilea copil. Din 400 de lei mă gândesc mereu cum să îi întrețin căci toți merg la școală. Cel mare, de 16 ani, merge la lucru cu ziua. Nu avem nici lemne, nu avem nimic și vin sărbătorile, toată lumea se bucură, numai ei nu. Eu din 400 de lei plătesc curentul, aproape 200 de lei, apa, că avem și boiler pentru apă caldă. Şi cam atât. E greu”, declară bunica copiilor.

Locuiesc la periferie

Cele trei surori – Lăcrămioara – 7 ani, Alexandra – 11 ani, Liliana – 14 ani – și fratele lor de 16 ani, alături de bunica lor care i-a și salvat de pe stradă, locuiesc într-o construcție din zona fostelor barăci de pe șantierul din Grădiște, un loc izolat, la periferie. Ele stau pe găleți în loc de scaun și își scriu temele pe un scaun ce ține loc de masă. „Unde stăm acum e lux, pentru că înainte dormeau pe nailon. Au fost foarte chinuiți, aici e lux pentru ei. Cele trei fete dorm, împreună cu mine într-un pat improvizat, iar lângă ele se odihnește fratele mai mare, care, la 16 ani, muncește cu ziua pentru a mai câștiga un ban de pâine. Ne doare spatele când ne trezim, însă”, se destăinuie bunica.

Modestie în fața Moșului

Toate fetele merg la școală și încearcă să țină pasul, pentru a putea să răzbească și, poate, de ce nu, să reușească să scape din ghearele destinului, cu toate că greutățile apar la tot pasul. Liliana, Alexandra și Lăcrămioara nu au mai mult decât câte o pereche de pantofi sport, o bluză în loc de o haină groasă pentru iarnă și câte un caiet pentru teme, pentru toate materiile. De jucării sau dulciuri nu mai are rost să amintim, pentru că acești copii nici nu cunosc gustul fin al ciocolatei sau al prăjiturilor din care se înfruptă atât de des alte fetițe de vârsta lor. Și totuși, dorințele lor nu sunt cele la care ne-am aștepta noi, ci, mai degrabă, unele extrem de modeste și de bun simț: „Îmi doresc să fim toți bine și să stăm împreună liniștiți, că ne aduce Moșul cadouri. Îmi doresc să citesc carte și să scriu din carte. Eu mi-aș dori să fim fericiți, să învăț bine la școală și să fie bunica cu noi, să nu ne părăsească… Sănătate, ceva haine, papuci, dulap, să avem unde să ne băgăm hainele”, acestea sunt dorințele fetițelor trasmise Moșului.

De cealaltă parte, bunica, cea care duce greul din plin, nu știe cum să se împartă cu banii: „Nu știu ce să plătesc: apa sau să le dau pachețel cu mâncare la școală? Am cu inima, tensiune, osteoporoză, boală varicoasă la picioare, că altfel mai mergeam la muncă, la oameni”, încheie bunica ce a luat alături de ea aceste suflete.

Speranţe de sărbători

Acum, în pragul sărbătorilor, cei patru copii și bunica lor se gândesc că, poate, cineva va îmbrăca haina Moșului și pentru ei, iar cele mai stringente nevoi, care țin tot de confortul minim, le vor fi îndeplinite ca prin vis.