Cum a fost copilăria Maiei Morgenstern?
Copilăria mea a fost complicată și dificilă, marcată de lipsuri pe care părinții mei încercau să le ascundă de mine, încercau să le cosmetizeze… Atunci am primit în loc lucruri mai importante ce mă însoțesc în toată viața mea: cultură, bucuria de a ști dar și bucuria de a găsi importanța lucrurilor mărunte, bucuria spiritualității. Am descoperit că lucrurile materiale pot fi lăsate pe locul doi și chiar pot fi înlocuite de cele culturale.
Ce v-a determinat să faceți teatru?
Nu am avut timp suficient să mă joc în copilărie…
Care a fost drumul parcurs de dumneavoastră până să ajungeți unde sunteți acum? A fost greu?
Știu eu… A fost intens, foarte intens… A fost un drum sinuos, cu căderi, cu riscuri, cu o nevoie foarte mare de explorare, cu posibilitatea de a te cunoaște sau, mai bine zis, de a-ți cunoaște propriile limite.
Dacă nu ar fi fost actoria ce altceva ați fi ales?
E foarte simplu. Medic pediatru.
De ce?
În primul rând, iubesc foarte mult copiii dar asta sună clișeu și, în al doilea rând, din dragoste pentru copii și din atenția pe care o acord detaliilor. Probabil asta m-ar fi făcut un foarte bun medic pediatru.
Există vreo persoană care v-a influențat în mod categoric viața?
Da. Tata.
Sunteți directorul Teatrului Evreiesc de Stat, mamă, actriță extraordinară… Cum le împăcați?
Nu le împac și unele nu le fac bine.
Și pe ce plan considerați că vă descurcați cel mai bine. Aveți copii extrem de talentați…
Da, am copii buni. Sunt norocoasă. Important e să îți faci o listă a priorităților și să o actualizezi, să o updatezi, cum se zice acum…
Aveți un actor preferat? Dar filme? Ce filme preferați?
Anthony Hopkins îmi place foarte tare ca actor iar filmul la care mă uit de fiecare dată cu plăcere este Dictatorul, cu Charlie Chaplin.
Dar dintre actorii români aveți vreunul care vă este aproape de suflet?
Sunt foarte mulți și cred că aș fi nedreaptă față de ceilalți să nominalizez numai unul. Am, însă, o mare prețuire față de doamna Luminița Gheorghiu.
Un moment de cumpănă din viața dumneavoastră… Care v-a marcat…
Pierderea mamei mele.
Și cum ați trecut peste acel moment?
Nu am trecut niciodată…
Este greu să fii actor în ziua de astăzi? Din punct de vedere financiar…
Aș prefera să nu răspund la această întrebare pentru că ar trebui să îmi pun în balanță pentru ce vreau să fiu actor și ce sunt dispusă să sacrific, să îndur, să ofer pentru a fi actor.
Ce a-ți sfătui un actor aflat la început de drum care vede în dumneavoastră un model?
Respectul de sine, cultură, orizont larg, a ști cât mai mult, a vedea cât mai mult, a cunoaște cât mai mult.
Spuneați într-un interviu că aveți emoții foarte mari de fiecare dată înainte de a urca pe scenă. Cum treceți peste ele?
Da, am emoții… Nu trec peste ele ci cred că lucrez cu ele. Este important ca un actor să aibă emoții, să le transmită mai departe, spre public.
Ce face Maia Morgenstern în timpul liber?
Îl dedic în totalitate copiilor.
Ați jucat, de mai multe ori, alături de fiul dumneavoastră, Tudor… Cum a fost? L-ați sfătuit, ați păstrat distanță ca… între colegi?
Nu, nu i-am dat sfaturi… Primesc de la el ideile sale ca un suflu de aer, ca o privire nouă, inocentă, proaspătă…
Dacă ar fi să alegeți un lucru pe care să îl schimbați în viața dumneavoastră care ar fi acela?
Nu aș schimba nimic. Am înțeles, odată cu trecerea vremii, că toate experiențele – și cele negative, mai ales acelea – te pot duce la niște concluzii pe care le accepți și realizezi că nu ai fi putut ajunge unde ești dacă nu ai fi trecut prin ele. Trebuie să dai cu capul în pragul de sus să ajungi la pragul de jos. Pentru a ști să prețuiești momentele frumoase ale vieții trebuie să ai parte și de cele aflate în partea total opusă…
Citiți principiile noastre de moderare aici!