JURNAL ARĂDEAN. Domnule colonel, reorganizarea instituţiilor publice nu a ocolit nici măcar Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi unităţile din subordine. Cum va arăta IGSU la final de reorganizări şi întreb acest fapt în condiţiile în care circulă zvonuri că vor urma alte schimbări, radicale.
MARCEL LUCACIU. Dacă vor urma sau nu, nu avem de unde să ştim, în condiţiile în care aceste decizii se iau de către factorii politici. Noi suntem o instituţie îmbrăcată în uniformă şi, prin urmare, ne desfăşurăm activitatea pe baza unui regulament iar, în atare condiţii, vom executa ordinele dacă le vom primi. Cât priveşte activitatea de restructurare, aceasta s-a desfăşurat iar noi am încercat să nu afectăm capacitatea operativă, pentru că, în definitiv, aceasta este interfaţa noastră principală cu cetăţeanul. Suntem aici ca să servim intereselor cetăţeanului, să asigurăm siguranţa din punct de vedere al protecţiei împotriva efectelor dezastrelor şi nu numai. Nu am putut să evităm cu totul zona capacităţii operative, dar am încercat, de exemplu, în loc să tăiem o autospecială de intervenţie cu totul din înzestrarea unui inspectorat judeţean, să tăiem unul sau doi servanţi şi să salvăm maşina, chiar dacă funcţionează cu cinci servanţi în loc de şapte.
Există voci, totuşi, în fiecare dintre instituţiile publice supuse reorganizării care spun că au fost daţi afară tot cei care lucrează, fiind ţinuţi cei cu pile. Aveţi garanţii că astfel de lucruri nu s-au întâmplat în IGSU şi în structurile din subordine?
LUCACIU. Mi-ar fi imposibil să vă ofer garanţii. Era un proverb românesc care spunea că stai o viaţă întreagă lângă soţ sau soţie şi la sfârşitul căsniciei sau al vieţii ajungi la concluzia că nu l-ai cunoscut. Nu cred că nu au fost şi disfuncţionalităţi. Ar fi absurd să susţin aşa ceva, însă, prin metodologia pe care am propus-o în vederea desfăşurării acestor restructurări, am încercat să diminuăm cât mai mult posibilităţile de a face o evaluare incorectă, în neconcordanţă cu realităţile de pe teren. În primul rând, am încercat, ca fiecare persoană să fie discutată în şedinţă de comandă, unde participau 15 membri. Mi-e aproape imposibil să cred că 15 oameni pot fi toţi cumpăraţi şi că nimeni din cei 15 nu ar avea ceva de zis dacă ar fi vorba de o persoană care e certată cu legea, nu îşi îndeplineşte atribuţiile sau nu este o persoană bună pentru colectiv. În al doilea rând, am desfăşurat un interviu bazat pe teme profesionale, iar aceste interviuri s-au înregistrat pe benzi magnetice şi pot fi oricând consultate. Am făcut acest lucru tocmai din dorinţa de a arăta transparenţă. Criteriile care stau la baza analizei care s-a făcut în şedinţa de comandă au fost afişate la fiecare inspectorat judeţean. Oamenii au ştiu ce anume din activitatea lor va fi evaluată. Am încercat să fim cât mai obiectivi. Acum, că ne-a ieşit, sau nu, o să vedem cu adevărat peste câteva luni.
Cum vă explicaţi faptul că pompierii se clasează pe locul I în topul încrederii populaţiei în instituţiile publice din România? Vă este teamă că disponibilizările ar putea să-i coboare pe pompieri câteva trepte în acest top?
LUCACIU. Faptul că suntem pe locul I în preferinţele populaţiei se datorează cred rapidităţii extraordinare cu care răspundem la orice solicitare. Dacă pentru un incendiu, pentru un caz medical, apelul intră în dispecerat, în maxim 20 de secunde pe timp de zi şi într-un minut pe timp de noapte maşina pleacă din curte. În al doilea rând ar fi profesionalismul colegilor mei care se duc acolo şi demonstrează că ştiu meserie. Al treilea element ar fi legat de moralitate, de faptul că nu se lasă cumpăraţi, că poate nu primesc bacşişuri prin buzunare. Şi, nu în ultimul rând, empatia arătată faţă de persoana care se află la necaz. Eu le spun la toţi să trateze cu condescendenţă şi să înţeleagă suferinţa prin care trece cel care solicită un asemenea serviciu. Să fie acolo nu numai profesional, ci şi cu sufletul. Poate toate acestea la un loc, şi poate multe altele sunt argumentele care au stat la îndemâna cetăţeanului atunci şi stau şi acum când îi plasează pe pompieri în topul încrederii.
E greu de condus o instituţie publică cu zeci, poate sute de neajunsuri, după ce ani de zile aţi activat în cadrul unei structuri europene foarte bine organizate? Aţi acceptat o provocare care, pe lângă faptul că este extrem de grea, este şi prost remunerată, dacă facem comparaţie cu veniturile pe care probabil le-aţi încasat la Bruxelles?
LUCACIU. Aveţi dreptate în tot ce aţi spus până acum. Probabil cuvântul cheie din întrebarea dvs. este provocarea. Îmi aduc aminte că atunci când eram inspector şef la Arad eram nemulţumit că una dintre probleme nu se rezolva, cealaltă nu era auzită, iar alta nu era băgată în seamă. Sunt acum în poziţia în care mulţi colegi de ai mei din judeţe fac ce făceam eu înainte iar eu trebuie să nu fac ce se făcea înainte. Într-adevăr, este foarte greu: trebuie să modernizăm regulamente, termene şi modalităţi de intervenţie, structuri şi, nu întotdeauna, cei pe care îi pun să facă acest lucru cunosc despre ce este vorba. Mă deranjează în primul rând faptul că oamenii nu sunt implicaţi. Metoda mea de lucru este de a numi grupuri de lucru, în care încerc să pun oameni cu experienţă, cu grad mare de profesionalism, dar încerc să îi aduc şi pe tineri, care trebuie să se bată, de pildă, pentru regulament. Dacă vrei un regulament bun pe zece ani, tinerii sunt cei care trebuie să se bată pentru ca acest regulement să fie bun pentru că ei vor beneficia de prevederile lui în următorii ani.
Acum, cât voi putea să schimb eu, nu ştiu. Nu sunt ceva soluţie magică pentru viitorul acestei instituţii. Sunt doar un lucrător din interiorul ei care va putea face ceva atâta timp cât ceilalţi vor înţelege că ce vreau să fac este bine şi mă vor ajuta. Bineînţeles, atât timp cât există şi finanţare.
Sunteţi arădean, plecat la Bruxelles de la ISU Arad. Aveţi tendinţa să acodaţi un tratament special Aradului, sau să-i aplicaţi un altfel de tratament? Mai exact, îi protejaţi sau îi loviţi mai tare?
LUCACIU. Am spus peste tot când m-am dus în alte judeţe, unde desigur trebuia să mă prezint şi ajungeam la perioada 2005-2008, cât am lucrat la Arad, că aceştia au fost, profesional vorbind, cei mai frumoşi ani, tocmai pentru că am avut cele mai frumoase realizări, iar colectivul de aici mi-a fost drag. De ce să îi lovesc? Sângele apă nu se face. Nu poţi să uiţi niciodată de unde ai plecat. Dar, în egală măsură, nici nu poţi să-i favorizezi foarte tare, pentru că, în poziţia în care sunt, nu sunt doar şef, ci şi o persoană foarte vânată şi cred că de abia se aşteaptă să fac dovada că fac un gest de mărinimie faţă de judeţul din care provin. Dacă vreau să fiu o persoană credibilă, cea mai bună soluţie este să fiu un om echilibrat şi să îi tratez pe arădeni aşa cum merită.
Să rămânem un pic la Arad. Am văzut că au început procedurile de licitaţie pentru realizarea dispeceratului unic integrat. Ce va urma?
LUCACIU. Dispeceratul integrat este o soluţie absolut necesară pentru viitor. Şi dispeceratele actuale asigură prezenţa serviciilor de urgenţă în aceeaşi încăpere, sub o formă vituală, dar ei trebuie să fie fizic acolo. S-a demonstrat că, în momentul în care preiei un caz, în momentul în care fiecare serviciu trece la executare, se rupe comunicarea între ele. Dacă sunt toţi în aceeaşi încăpere, e clar că, până şi dacă nu vor comunica formal, vor comunica informal. Fiecare poate auzi pe fiecare, fiecare ştie cu ce probleme se confruntă. Poate anticipa şi nu are nevoie de o aprobare pentru a lua decizii. Cred în viitorul unor dispecerate integrate. Afară se lucrează numai pe acest sistem. Toate serviciile de urgenţă lucrează în aceeaşi încăpere. În România, singurul dispecerat integrat este la Târgul Mureş. Atât cei care preiau telefoanele, cât şi serviciile de ambulanţă, poliţie, pompieri, lucrează în aceeaşi încăpere.
O ultimă întrebare: dacă aţi putea face un clasament, unde aţi plasa România în topul situaţiilor de urgenţă?
LUCACIU. Din punct de vedere al profesionalismului cred că suntem egali cu orice ţară. Apare o problemă atunci când vine vorba de ce tehnică manipulezi. Atunci poţi spune că ei sunt mai bine pregătiţi pentru că, pur şi simplu, învaţă ceva care este mai nou şi mai bun. Din punct de vedere al tehnicii, suntem pe la coada clasamentului. Din punct de vedere al tacticilor, a regulamentelor de intervenţie, tot aşa, nu ne-a preocupat să le modernizăm. Sperăm să o facem anul acesta şi să venim în rând cu lumea. Din punct de vedere al participării noastre, al vizibilităţii noastre la acţiunile de asistenţă internaţională, aici nu prea s-a făcut mult şi intenţionez ca, în anul viitor, România să aplice cu câteva module în cazul acţiunilor de protecţie civilă internaţională.
La polul opus, suntem foarte bine cotaţi pe medical, nu doar în România, ci şi afară, căci au venit israelienii şi ne-au copiat modelul, au venit palestinienii, englezii. Am avut în urmă cu o săptămănă discuţii cu englezii şi ne tratau superior, dar, după ce au văzut cum lucrează SMURD-ul, ne-au solicitat aprobarea ca să vină să vadă cum funcţionăm, de ce ne merge aşa de bine serviciul. Încep să se gândească dacă nu este cazul să facă şi ei acest lucru. Nu mai vorbesc de pompierii din Paris, care efectiv sunt entuziasmaţi când au văzut câte etape am sărit noi, cum am ars etapele. Ceea ce francezi au reuşit să facă în zece ani, noi am făcut în trei, patru.
Marcel Lucaciu: „Sunt acum în poziţia în care mulţi colegi de ai mei din judeţe fac ce făceam eu înainte, iar eu trebuie să nu fac ce se făcea înainte”.
adrian.barbu@informmedia.ro
Fostul şef al ISU Arad, Marcel Lucaciu, numit şef al IGSU
Citiți principiile noastre de moderare aici!