TIMIŞOARA. A acceptat să stea de vorbă cu Jurnal arădean/ Aradon doar cu condiţia de a nu-i face public numele. Până la urmă, în contextul dat, acesta nu e decât un detaliu. Nu contează cum se numeşte, nu contează dacă e bărbat sau femeie, nu contează câţi ani are, nu contează decât că… e medic la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, că a fost confirmat cu coronavirus, iar acum e internat la Spitalul de Boli Infecţioase din Timişoara. De când a aflat verdictul s-a simţit stigmatizat şi, dincolo de suferinţa fizică, a avut (şi încă are) de dus o luptă mentală aproape imposibilă. Dar e sigur că va răzbate pentru că ştie că Dumnezeu îi este alături.

Eficienţa regimului draconic

Alături de încă o persoană, se află într-un salon a cărui uşă se deschide de doar trei ori pe zi, când vine mâncarea. „Ne-o lasă în faţa ușii… în rest, nu avem voie să deschidem. Asistenții și medicul vin pentru tratament sau vizită. În rest, suntem doar noi pe câţiva metri pătraţi” – relatează medicul arădean. Iar asta e varianta frumoasă. Pentru că la început uşa a fost închisă cu cheia. „Apoi ne-au explicat regulile, după care au lăsat-o deschisă” – spune medicul-pacient.

El insistă asupra regimului draconic obligatoriu într-un spital în care sunt trataţi pacienţi cu coronavirus: „Citesc pe internet că lumea jignește referindu-se la ce se întâmplă la Spitalul TBC din Arad. Dar nimeni nu s-a interesat să vadă cum e în alte secţii din alte spitale. Acesta e normalul! De aceea aici, la Timişoara, rata de vindecare este mare. Pentru că regulile sunt stricte, pentru că personalul le respectă și… eficienţa se vede. Este adevărat, toți sunt în combinezoane – chiar şi femeile ce fac curat sau doamnele care duc mâncarea au mască, vizieră și halat chirurgical. Atât holul, cât și ușile se dezinfectează de trei ori pe zi, la o oră după ce ne duce mâncarea.”

Durerea din suflet

Nu ştie când sau cum s-a infectat cu COVID-19. „E o enigmă… am intrat în contact, am luat de la serviciu… Acesta e riscul când lucrezi ca şi cadru medical, de aceea avem sporuri salariale” – explică medicul.

Când a aflat că e pozitiv la coronavirus, s-a gândit imediat la familia sa, la tristeţea pe care i-o va provoca această veste. Iar dacă familia a plâns, unii dintre apropiaţi au găsit de cuviinţă să-i facă reproşuri. „Cel mai dureros lucru – mai dureros decât boala în sine – a fost când unele rude şi unii prieteni au început să mă acuze că le-am dat și lor boala. Nu au mai ținut cont că ani de zile la rând am fost alături de ei la greu… acum toți mi-au reproșat lucruri care dor și care nu se vindecă. Boala va trece, dar cicatricele vor rămâne. E un joc la nivelul minţii… să stai pe câțiva metri pătraţi tu și cu o persoană necunoscută și să primești SMS-uri de reproş de la cunoscuţi… Ce vină am eu dacă asta mi-e meseria? Dacă cineva crede că eu am avut de gând să dau familiei sau oricărui om… se înșală amarnic” – spune, întristat şi însingurat, medicul arădean.

Sub povara aceloraşi sentimente, el se referă şi la jignirile aduse cadrelor medicale în mediul on-line, în comentariile postate la unele articolele de presă: „Îmi judecă colegii care au demisionat, fie asistenți, fie medici… Iar despre noi, cei infectați, zic că ne merităm soarta… Ce să zic? Ne vom întoarce când vom fi bine şi vom lucra pentru fiecare dintre ei – şi pentru cei care jignesc şi pentru cei care fac reproşuri… Îi vom consulta şi îi vom trata pe toţi cei care vor avea nevoie, indiferent de cuvintele pe care ni le-au adresat…”

Cu Dumnezeu alături

În ciuda durerii sufleteşti provocate de unii, există şi oameni care îi fac mai suportabilă suferinţa fizică. Tusea, durerile musculare şi febra au început să dispară încet-încet în urma tratamentului medical.

„M-au sunat şi mi-au trimis mesaje foarte mulţi oameni, din toate categoriile – doctori, asistenți, portari, directori, chiar și oameni politici… Toate mesajele lor s-au terminat cu <Doamne ajuta!>. Să ştiţi că, mai presus de orice – mai presus de oamenii care mă contactează, mai presus de vorbele pe care mi le adresează –, mă ajută Dumnezeu. Îl simt mai aproape ca la biserică. Să știți că Isus trece și pe aici…” – ne-a asigurat medicul bolnav de coronavirus.

„Cum i-aţi simţit dumneavoastră prezenţa lui Isus?” – am întrebat. „Ziua… noaptea… Nu ne lasă să cădem psihic. Primesc mesaje în care toți Îl invocă pe El. Primesc mesaje cu versete din Biblie… Am primit adesea Psalmul 91, îl citesc zilnic. Simt că îmi vorbește de fiecare dată” – mărturiseşte medicul aflat pe patul de spital.

Experienţă sfâşietoare

Mii de decese cauzate de coronavirus au fost raportate în întreaga lume. „V-aţi gândit vreo clipă ca aţi putea muri?” – am întrebat.

„Din fericire, am făcut o formă destul de uşoară a bolii, dar m-am gândit că aş putea să fac complicaţii şi că starea mea s-ar putea agrava. Știi ce e dureros și înțelegi că e normal. Când îi vezi în combinezoane pe toţi cei din jurul tău… Nu stau mai mult de 2-3 minute cu tine… Ușile nu le deschizi, nici pe geam nu poți sta… Toți se uită ciudat la tine… E de înțeles, e normal să fie aşa… Dar pentru tine, care ești în situație, e de-a dreptul sfâşietor” – povesteşte medicul.

Transformarea

Cu siguranţă va ieşi alt om din această experiență. Cum va fi acel om? În ce măsura se va asemăna cu cel dinainte? În ce fel va fi schimbat de coronavirus?

„Voi încerca să fiu la fel. Chiar dacă eram căzut și mulți nu mi-au întins mâna. Îmi voi face meseria mai cu drag. Mă voi apleca mai mult în faţa celui bolnav şi îl voi asculta cât pot de mult. Pentru că mult, foarte mult fac și vorbele celor din jur… Am știut asta de mic copil, le-am aplicat în fiecare zi la serviciu, dar acum le-am aflat pe propria piele… Mai presus de orice, nu o să treacă o zi fără să Îi mulțumesc Lui Dumnezeu pentru sănătate, pentru ce am dobândit” – a conchis, pentru Jurnal arădean/ Aradon medicul arădean infectat cu COVID-19.

Psalmii 91

1. Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,

2. zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care ma încred!”

3. Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.

4. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

5. Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,

6. nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.

7. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

8. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.

9. Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,

10. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.

11. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;

12. şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

13. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. –

14. „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.

15. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.

16. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”